Traian Băsescu a executat un tur de forță la începutul săptămânii: într-o aceeași zi a vorbit în Parlament despre necesitatea unui împrumut extern, a îndemnat guvernul și coaliția la putere să facă reforme necesare, apoi a mers la TVR, unde l-a asigurat pe Mircea Geoană că nu o să rămână virgin. Diferența între cele două tipuri de discurs îl definește pe politicianul, dar mai ales pe omul Traian Băsescu. Încă o dată se vede că Președintele are instincte bune, dar nici un fel de gândire strategică. Ba mai mult, nu are nervii necesari unei strategii coerente. Ce vreau să spun? Președintele Băsescu din Parlament are dreptate. Am mai scris în acest spațiu despre situația economică, despre găurile din buget și lipsa de reformă a sectorului public. Sunt dintre cei care cred că un guvern de la București nu poate rezista presiunii populiste a sindicatelor și Parlamentului fără o ancoră externă, deci un împrumut extern este în primul rând un semnal politic. Așa că discursul cuminte, citit cu ochelarii pe nas de Președinte în fața parlamentarilor mi se pare rezonabil. Din acest discurs, e limpede că Traian Băsescu favorizează stabilitatea, cel puțin așa o spune răspicat. Mai mult chiar, toate obiectivele pe care el le vede necesar să fie atinse au nevoie ca guvernul Boc să funcționeze. Deocamdată, guvernul funcționează cu cele două partide colaborând la eșalonul doi și ignorându-se la vârf. Și nici nu se putea altfel câtă vreme Traian Băsescu și Mircea Geoană vor fi cel mai probabil rivali pentru alegerile prezidențiale din acest an. În mod paradoxal, al doilea mandat al lui Traian Băsescu depinde de modul în care menține cât mai mult posibil pacea cu Geoană și cu PSD: un eșec al guvernul Boc în plină criză s-ar deconta dramatic în popularitatea Președintelui.
Acesta fiind contextul, ieșirea nervoasă a lui Traian Băsescu la TVR ține mai mult de patimă și nervi decât de rațiune și strategie. Chiar întrebat fiind ce părere are despre intenția lui Geoană de a-i fi contracandidat, Băsescu ar fi trebuit să găsească o cale de a ocoli întrebarea sau de a spune elegant că îl va învinge. În loc de asta, Președintele a declanșat un atac nuclear, l-a umilit pe liderul PSD, nelăsîndu-i altă șansă decât să escaladeze conflictul dacă vrea să nu fie luat peste picior în PSD. De aici o întreagă sarabandă a replicilor, iar acum conflictul politic a migrat dinspre tema alegerilor spre acordul cu FMI: PSD se opune. Din păcate, PSD răspunde lipsei de tact a Președintelui cu o lipsă de viziune: brusc, după ce guvernul PSD din 2000 – 2004 a dus la capăt acordul precedent cu FMI și nu i-a fost rău, acum PSD își descoperă vâna anti-FMI. Ca să vezi unde dai și unde crapă în politica noastră.
Coalițiile de guvernare rezistă greu în România. De fapt, toate cele de până acum s-au destrămat înainte de termen. Guvernul Boc are oricum puține șanse să reziste pe termen lung, dar dacă se prăbușește înainte de a se potoli criza economică și de a repune pe picioare bugetul lăsat vraiște de cuplul vesel Vosganian – Tăriceanu, atunci e de rău. Iar Traian Băsescu nu mai are nici o scuză de această dată: când stai pe un butoi de dinamită, nu te joci cu bricheta pentru că te enervează freza lui Geoană.
