Președintele Băsescu a înghesuit o seamă de lecții către învățăceii din Guvern și Parlament, într-un discurs lung, adesea prolix, față cu un public împuținat și care a tresărit doar când a anunțat slăbirea curelei, din vară, când bugetarii vor primi ceva care să le sune prin portofelele jerpelite.
Cireașa glasată a expozeului prezidențial – ferchezuirea veniturilor bugetarilor – a venit după o serie de temenele pe care președintele le-a făcut cu sârg Parlamentului și după sfaturile cum că parlamentarii vor avea succes în campania electorală dacă se vor înfățișa în cămășile de martiri ai crizei.
Psihoterapia s-a stricat când niște cetățeni și-au strigat dorul față de regele Mihai, ei fiind trimși de către președinte direct și „bărbătește” la sânul fostului rege.
A fost momentul în care noutatea și viteza discursului s-au gripat, căzând în monotonia înșiruirii fixațiilor prezidențiale: reorganizarea administrativă, legea sănătății, parlamentul unicameral, uninominalul pur, noul minerit și eșuând în subiecte ca proprietatea asupra fibrei optice, finanțările pentru aducțiunile de apă și canalizări și „moara d-aia care produce energie alternativă”.
Cum stă bine unui discurs care s-a vrut, în esența sa, încrezător, termenele de îndeplinire a dorințelor evocate au fost cam după 2014, cu trimitere către 2020.
Suplimentul discursului a fost un scurt expozeu despre cine este, cum poate fi și pe cine iubim din Europa. Am aflat că cel mai mult iubim Comisia Europeană. Dacă am fi rămas cu portofoliul copiatoarelor și nu l-am fi avut pe cel strategic al agriculturii, nu cred că președintele s-ar fi îndrăgostit așa subit de Executivul comunitar.
Efectele discursului? Împărțite.
Asupra Parlamentului? Nul. Opoziția rămâne tot dusă. Nici să-i fost date pletele blonde ale Robertei Anastase pe tavă de cristal nu ar fi făcut cale întoarsă. Partidele din coaliție sunt prea apăsate de grijile pământene ale apropierii alegerilor ca să înghită cu poftă și să mai ceară vot uninominal pur și Parlament redus. Nu fac parte din calculele sale.
Asupra Guvernului? Red Bull. Guvernul Ungureanu funcționează pe bază de îmbrânceli. Deciziile care se rețin sunt luate sub imperiul evenimentelor, nu în urma unor justificări, argumentații solide și inspirate. Sau în urma unor cerințe exterioare, căci guvernul nu pare că gândește autonom. Premierul este foarte grijuliu cu beneficiile de imagine, nu cu hotărârile de substanță. Mai curând va scoate o decizie „hei-rup” de domolire a celor 5000 de mineri furioși de la Petroșani, decât să se perpelească de preocuparea față de asigurarea serviciilor în bandă largă la sate, de exemplu.
Asupra populației? Cât să-ți întinzi zâmbetul de la 5 lei la 10 lei. Antrenamentul de a trăi pe sponci este atât de puternic, încât un zâmbet mai larg ar speria și deruta.
Asupra președintelui însuși? De teleportare. În discurs, președintete și-a depănat amintirile despre viitor. Despre cum va fi România când dumnealui nu va mai fi președinte. Deja, Traian Băsescu trăiește în viitor.
