Basarabia și basarabenii (I)

„Câte divizii are Papa?” a replicat ironic Stalin la sfârșitul războiului mondial, când Vaticanul a încercat să participe la tratativele de pace. Câte divizii a avut România în Basarabia? – s-ar putea formula azi o întrebare-parafrază menită să deslușească temeiurile victoriei resurecției naționale în Basarabia, care, fără a fi ajuns încă la deplină izbândă, a izbutit să deturneze hotărâtor cursul aparent imuabil către rusificare și deznaționalizare. România a avut dincolo de Prut curajoase divizii ale spiritului, în frunte cu generali ai conștiinței naționale, dintre care doi au fost propuși pentru a li se decerna săptămâna viitoare, în preajma zilei istorice de 27 martie, titlul de Cetățean de onoare al orașului Iași: Mihai Cimpoi și Nicolae Dabija. Este un prilej pentru a le recunoaște truda și meritele într-o îndelungată luptă inegală în care principala armă a fost cuvântul. Acum 50 de ani, în 1968, apărea prima carte semnată Mihai Cimpoi – un nume care avea să se impună hotărâtor în critica și istoria noastră literară și să contureze, în timp, statura unui adevărat model al luptei basarabenilor pentru limba română, pentru regăsirea și resuscitarea ființei naționale. Fiu de țăran, s-a născut în 1942 în comuna Larga, județul Hotin, din fostul regat al României. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității din Chișinău, Mihai Cimpoi a lucrat la început în redacția unor reviste culturale și în secretariatele literare ale unor prestigioase teatre. Sub acuza de „naționalism”, începând din 1973 i s-a interzis semnătura. A fost mereu, alături de Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Valeriu Matei și alți curajoși militanți unioniști, în primele rânduri ale luptei împotriva deznaționalizării și înstrăinării impuse, pentru întoarcerea la adevărata identitate spirituală, păstrarea ființei naționale și a limbii strămoșești, astfel ilustrând convingător și învingător sintagma „rezistența prin cultură”.
După obținerea independenței Basarabiei, timp de două decenii a deținut președinția Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Este doctor în filologie din 1998, cu teza „Eminescu – poet al ființei”. Una dintre cărțile sale fundamentale, „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia”, poartă trei semnificative motto-uri: primul din Ovidiu („Când mi-am pierdut eu țara, atunci a fost pieirea”), al doilea din Călinescu („Literatura română este una și indivizibilă”) și al treilea din Alexandru Mateevici („N-avem două limbi și literaturi, ci numai una”). Mihai Cimpoi este președinte-fondator al Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu” de la Chișinău, unde se desfășoară o rodnică muncă de cercetare a operei poetului nostru național și se organizează anual Congresul Mondial al Eminescologilor. Este membru de onoare al Academiei Române și membru titular al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost distins cu numeroase ordine și medalii conferite de România și de Republica Moldova, între care Ordinul național „Steaua României” în grad de comandor. A semnat circa 60 de ample cercetări și eseuri monografice, peste 3000 de studii și articole publicate în presa lumii și mai mult de 200 de studii de prezentare a literaturii române apărute în Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Grecia, Turcia, Ucraina, Letonia, Rusia, Lituania ș.a. Mai bine de 30 de cărți, unele deosebit de prețioase pentru cultura națională, poartă pe copertă semnătura lui Mihai Cimpoi, fiind distinse cu premii academice, ale Uniunilor de Scriitori și ale altor prestigioase instituții de cultură. O lucrare monumentală, adevărată „catedrală a spiritului” (lansată, în momentul apariției, și la Suceava) este „Dicționarul enciclopedicEminescu”, elaborat de Mihai Cimpoi în cadrul Institutului de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei și al Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu”, carte despre care Eugen Simion spune că izbutește „să excludă atât vanitățile și rătăcirile localismului orb, cât și cosmopolitismul arogant și represiv față de miturile spiritualității românești.” Sunt binecunoscute legăturile deosebit de strânse ale academicianului Mihai Cimpoi cu Iașul. A publicat la Editura „Junimea”, semnează în presa literară ieșeană, a scris despre cărțile ieșenilor, este o prezență constantă la manifestările culturale din orașul lui Eminescu, și are aici (ca și în toată România) prieteni statornici, cu care împărtășește idealuri comune.
În tableta viitoare, un portret al lui Nicolae Dabija.