Basarabia, Bucovina și Cezar Straton

Cezar Straton nu este istoric, ci „pădurar” – inginer silvic sau Mare Pădurar, cum îmi place mie să-i spun! – , publicist frenetic și eseist ingenios. Și foarte productiv, opt cărți – fără cea de față – din 1999 încoace, nici una cărticică, toate întrupate impozant, nu este puțin lucru nici pentru cineva care se îndeletnicește numai cu literatura. Era să uit că Cezar Straton este și un lexicograf mai mult decât interesant, care face să fuzioneze în definițiile sale capacități aparent disjuncte – excelenta documentație, umorul și un stil literar greu de găsit de obicei în dicționare, chiar și în cele care se autodefinesc „de umor”. Am citit, după cum îmi amintesc, toate cărțile sale, culegeri de publicistică, dicționare – unul amoros, altul ludic -, am citit și o enciclopedie masivă și ilustrată – Ecologia iubirii din 2007 -, pe mai toate le-am semnalat, multora dintre ele le-am consacrat texte liminare. Și am făcut toate acestea cu plăcere, Cezar Straton fiind unul din destul de rarii autorii „în viață” care nu m-au plictisit niciodată. Nu doar pentru că are umor, dar și pentru că știe să abordeze subiecte uneori prea frecventate, din unghiuri, din puncte de vedere inedite, adeseori răsturnând perspectiva consacrată, comună…
Scriam că autorul de față nu este istoric, dar ca mulți dintre noi este interesat de istorie, de curgerea umanității prin timp. Majoritatea celor care citesc și se informează nu scriu pe teme istorice. Eu însumi o fac destul de rar, chiar dacă în unele teme tratate nu ocolesc și dimensiunea istorică, adesea de „mică istorie”. Cezar Straton însă scrie constant pe astfel de teme, cum e și cazul acestei cărți de peste 800 de pagini în două volume – Basarabia și Bucovina, volumul I – Publicistică și volumul II – Dicționar -, o carte „en miettes”, pentru că și articolele și capitolele de dicționar, sunt fragmente, dar care au un aer de monumentalitate. Sigur, ca un ins care se întâmplă să fie pe jumătate bucovinean și care toată viața a trăit la 18 km de Prut, aș fi citit oricum aceste volume, lucrul care este important fiind însă acela că le-am citit cu plăcere. Și asta datorită faptului că nu este ocolit – sau nu ocolește – calitățile sale pe care le-am amintit mai sus nici în acest demers de natură istoric-lexicografică. Cezar Straton scrie istorie nu cum li se întâmplă multora la costum „trois pieces” plus cravată, ci cumva într-o ținută „casual elegantă”, ca să spun așa: e relaxat, uzează și aici de ingeniozitatea lexicală și de umor. În acest an al Centenarului – deși nu-mi este clar ce motiv avem să sărbătorim așa ceva când România Mare, înfăptuită acum o sută de ani, a ajuns mai degrabă mijlocie! -, am citit puzderie de lucruri plicticoase, foarte puține interesante. S-a întâmplat că am noroc cumva la spartul târgului, spre sfârșitul anului aniversar.
Un lucru important – Cezar Straton nu inventează nimic – toate faptele, evenimentele, situațiile, personajele sunt documentate la sânge. Lui îi aparțin însă schimbarea unghiului, decupajele, relatările. Cred că așa se poate scrie foarte interesant, chiar palpitant, despre lucruri îndeobște cunoscute. Am avut mari și plăcute surprize de lectură – uneori, citeam un titlu de articol sau de capitol de dicționar și mă întrebam: care e legătura cu tema? Citeam și vedeam că legătura este acolo și este de nedesfăcut, chiar dacă era vorba despre un detaliu istoric sau de o turnură comică a situației. Iată, Cocean Carol, Moscova, Hăndrălăi, Sexualitate vs Război etc., etc. Nu povestesc nimic, desigur, nu doar din motive de spațiu tipografic, ci și pentru că ar fi păcat să vă răpesc plăcerea descoperirii și pe cea a lecturii. Cred că Cezar Straton a dat iarăși lovitura și îl felicit. Și a mai apărut o întrebare – s-a gândit el, oare, vreodată, să scrie o istorie a României de la începuturi până mai ieri? Dar una așa, scrisă în ținută „casual elegantă”…
(Prefațăla cartea lui Cezar Straton – ”Basarabia și Bucovina” -2 volume, ediția a II-a, în curs de apariție.)
Liviu Antonesei