Funcționa pe-aici prin România, poate că mai funcționează încă, un site din ăla sentimentălos – „Noi 2” îi spunea, dacă nu mă înșel – unde oameni diferiți la sex își găseau parteneri de conversație, de agațamente, de flirt și de tăvăleală, folosind confortul net-ului.
Indivizi și individe intrau fără multe inhibiții în discuție unul cu alta – zicându-și „hello, ce mai faci ?” – pe cale virtuală și, în caz că flirtul electronic se derula corespunzător, el conducea, cum se întâmplă de la bunicul Adam și bunica Eva, spre întâlniri romantice la flăcăruia lumânărilor, spre plimbări înaripate la scânteierea cu subânțeles a stelelor, sau și spre una și spre alta. Urmau apoi, în ordinea lucrurilor lăsată de bunul Dumnezeu, partide mai mult sau mai puțin memorabile de sex, cu care prilej, romantismul câștiga în consistență sau pierdea în consistență. Tot Dumnezeu a lăsat și asta, sau poate că Diavolul. Vorba lui Zorba, care-i diferența ?
Site-ul ăsta drăgălaș a fost gândit în principal pentru a fi folosit de cei timizi sau cu munci sedentare de birou, oameni lipiți cu adeziv opt ore și mai mult de scaun, în fața calculatorului. Orizontul unui birou este dintre cele mai cenușii, cel puțin în aparență, dar ecranul calculatorului deschide generos zările. Se vede că munca sedentară are, mai corect zis poate avea, debușee dintre cele mai plăcute. Când fundul îți stă la loc fix, spiritul zboară uneori spre înălțimi amețitoare.
Unii dintre cei care au flirtat și s-au combinat pe site-ul „Noi 2” s-au trezit mai apoi uniți prin verighete de aur cu carate mai mult sau mai puțin durabile. Au întemeiat familii, și-au luat mobilă, frigider plus mașină de spălat, au avut copii cu greutate normală la naștere.
Copii care, la întrebarea:
– Pe tine ce fel de barză te-a adus pe lume, puișor ?
Ar trebuie să răspundă fără ezitare:
– Barza mea este internetul, nene ! Dacă nu era el, eu nu mai apăream pe pământ!
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
