Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, IPS Bartolomeu Anania, a fost una din personalitățile marcante ale Bisericii Ortodoxe Române și a îmbinat în mod fericit religia și cultura, fiind numit „Leul Ardealului” pentru intransigența și conservatorismul în apărarea valorilor ortodoxe.
Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, IPS Bartolomeu Anania, s-a născut în 18 martie 1921, în comuna Glăvile, județul Vâlcea, primind la botez numele de Valeriu.
El a urmat școala primară din localitatea natală, după care a fost înscris la Seminarul „Central” din București. În anul 1943 a absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din București, obținând diploma de Bacalaureat.
Valeriu Anania a urmat cursurile Facultății de Medicină și Conservatorul de Muzică din Cluj, între 1944 și 1946, pe care nu le-a terminat, dar și ale Facultății de Teologie din București și ale Academiilor Teologice din Cluj și Sibiu, fiind licențiat la Sibiu în 1948.
În luna iunie 1946, în timp ce era student la Cluj și președinte al Centrului studențesc „Petru Maior”, a condus greva studențească antirevizionistă și anticomunistă, după care a urmat un șir lung de arestări și expulzări. Sub regimul comunist, Bartolomeu Anania a efectuat șase ani de detenție, între 1958-1964.
Cariera duhovnicească a început-o în 2 februarie 1942 când a fost tuns în monahism la mănăstirea „Antim” din București și primit numele de călugărie Bartolomeu.
El a fost hirotonit ierodiacon, la 15 martie 1942, și și-a desfășurat activitatea în această calitate la mănăstirile Polovragi și Baia de Arieș, între 1943 și 1947, după care a devenit stareț la Mănăstirea Toplița, inspector patriarhal pentru învățământul bisericesc, între 1949 și 1950, decan al centrului de îndrumare misionară și socială a clerului, la Curtea de Argeș în perioada 1951-1952.
Între anii 1965-1976 a îndeplinit mai multe funcții în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America și Canada. În aceeași perioadă a fost membru a două Comisii ale Conferinței Permanente a Episcopilor Ortodocși din cele două Americi.
În anul 1967 a fost hirotonit întru ieromonah, acordându-i-se, din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, rangul de arhimandrit.
În timpul perioadei petrecute în SUA, Bartolomeu Anania a ținut conferințe în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu, și a făcut parte din mai multe delegații ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, în Egipt, Etiopia și India.
Reîntors în țară, a fost directorul Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă al BOR, între 1976 și 1982.
În anul 1982 s-a retras la mănăstirea Văratec, unde a început să lucreze la revizuirea traducerii în limba română a Sfintei Scripturi.
În ziua de 21 ianuarie 1993 a fost ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, iar în 7 februarie a fost instalat în Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca.
În 24 martie 2006, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului a fost ridicată la rangul de Mitropolie a Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, iar IPS Bartolomeu a devenit mitropolit.
Pe lângă calitatea de înalt ierarh ortodox, Bartolomeu Anania a desfășurat și o amplă activitate de scriitor și traducător, primind în anul 1982 premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România, al cărei membru titular a fost.
De asemenea, de-a lungul anilor, a fost cinstit cu o serie de premii și medalii culturale printre care se numără premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor, pentru volumul „Greul pământului” (1982), premiul special pentru volumul „Din spumele mării”, obținut la Salonul de carte din Oradea (1995), marele premiu pentru poezie al Festivalului internațional de poezie „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca (1999), premiul pentru „Opera omnia”, al Uniunii Scriitorilor Cluj (2001).
Bartolomeu a primit numeroase distincții și medalii, printre care diploma și medalia Academiei de Artă, Cultură și Istorie din Brazilia (2000), dar și medalia jubiliară „Mihai Eminescu” și Ordinul Național pentru Merit în gradul de Mare Cruce (2000) din partea Președinției României, Crucea Patriarhală – București, Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfinților Apostoli Petru și Pavel al Patriarhiei Antiohiei.
Bartolomeu Anania a fost Doctor Honoris Causa al Universității „Babes-Bolyai” (UBB), Cluj-Napoca, senator de onoare și membru al Marelui Senat al UBB și a fost numit cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca în anul 1996.
Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului a tradus Biblia – o muncă de Sisif, care a durat peste zece ani și care a fost tipărită în anul 2001, și-a scris „Memoriile”, în 2008, considerate literatură pură, a publicat poezii, volume de proză și piese de teatru și a scris sute de Pastorale și predici, pentru credincioșii pe care i-a păstorit.
În predicile sale, rostite mai ales la Mănăstirea Nicula, când oficia Liturghia de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, înaltul ierarh ortodox a transmis o serie de mesaje cu tentă ecologistă, într-o predică din 2006 susținând o pledoarie împotriva poluării, în care a acuzat că românii nu sunt în stare să păstreze cum se cade „această grădină a Maicii Domnului, care se cheamă România”.
IPS Bartolomeu a transmis, de asemenea, o serie de mesaje care incriminau consumul de droguri în rândul tinerilor și semnalau nocivitatea televiziunii.
În ultima Pastorală de Crăciun din 2010, transmisă în timp ce era pe patul de spital, mitropolitul Clujului, arăta că, din păcate, există destui creștini care sărbătoresc „un Crăciun fără Iisus, o Bobotează fără aghiasmă, un Sfânt Ion fără Ioan și, mai ales, un An Nou într-un revelion perpetuu, fără sfârșit, condimentat cu narcotice vaporoase, straie impudice și aburi etilici”.
După cel de-al doilea război mondial, IPS Bartolomeu a fost unul dintre liderii protestelor anticomuniste studențești din 1946 din Cluj, iar ulterior a ajuns în temnițele comuniste, ca deținut politic.
A fost acuzat de colaborare cu fosta Securitate, sub numele de cod „Apostol”, lucru pe care l-a negat din răsputeri.
Supranumit „Leul Ardealului”, pentru intransigența și conservatorismul privind apărarea valorilor ordodoxe, Bartolomeu a fost singurul din întreg Sfântul Sinod care a cerut, în 2008, caterisirea mitropolitului Nicolae Corneanu și a episcopului Sofronie din Timișoara, acuzați de abatere „doctrinară și disciplinară de la canoanele ortodoxe”, pentru că ar fi slujit alături de greco-catolici.
Bartolomeu a fost unul dintre cei care s-au opus intrării preoților în politică, agreată de Sfântul Sinod al BOR, nefiind de acord ca aceștia să activeze în partide, în Parlament sau în consiliile locale sau județene. Mitropolitul a emis chiar o scrisoare pastorală în care a comunicat preoților un regulament intern care făcea, practic, imposibil accesul acestora în structurile politice.
Într-o mărturisire făcută în cadrul unei întâlniri cu presa clujeană, în 28 ianuarie 2008, legată de sintagma „Leul Ardealului”, folosită prima dată de către maica stareță de la Mănăstirea Râmeț, înaltul ierarh ortodox a spus că leul, deși este regele animalelor, „are parte de cea mai nenorocită moarte”.
„Leul, neavând dușmani naturali, nu-l mănâncă nimeni și moare numai de bătrânețe. Și cum moare? Îi cad dinții și nu se mai poate hrăni, nu mai poate vâna, dar nici să mănânce din ce vânează altul. Și moare ca un bicisnic, mâncat de furnici și de muște. Sper că nu îmi doriți așa ceva”, spunea IPS Bartolomeu, adresându-se jurnaliștilor.
