BĂRBEȘTI (II). În 12 ianuarie 1740, după moartea fiului lor de doar 23 de ani, Constandin „cu moarte grabnică de ciumă, aflându-să eal cu noi la Gălați”, Iordachi și Catrina Cantacuzino dăruiau mănăstirii Sucevița, „pentru ertarea păcatelor lui și ale lor… o parte de Berbești… totul lângă acele sate ce să cheamă Malinești, care au fostu a moșului du-sale Boului vornicu”.
În 8 iulie 1751, Ioniță Talpă, nepotul lui Constantin Păunel, vinde lui Iuon Samson și lui Ioniță Strășca, pentru 50 lei, „a treia parte din a patra parte de sat Berbești.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Bărbești, moșie a paharnicului CALMUȚCHI și a răzeșilor, „60 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Giorgie LUPAȘCO, 3 dascăli, Vasili, alt Vasili și Ion palamar, 2 mazili, Vasile SAMSON și Sandul PĂUNEL, 2 văduve, Tudosca și PRICOPOE, 9 argați, patri ai paharnicului CALMUȚCHI, Anton HOTIC, Alecsa rus, Luchian cioban, Gavril herghelegiu, și cinci argați ai lui Vasile SAMSON, adică Iozep botnar, ANDRIESCUL, Ivan herghelegiu, Mihail și Vasile, 4 jidovi, Kilma, Herșko, David și Simon, 1 țihan, Simion, și 38 birnici, și anume: Vasili sin protopop vornic, Ion MULICI, Grigor DIACONENKO, Vasile brat lui, Tuader CERNĂUȚAN, Andronic sin popii lui LUPAȘCO, Petre dascăl, Nicolai COZMA, Petre cumnat lui, Toma sin COZMII, Hrihor ȘĂRBATIN, Toma NECULAICIUK, Fodor brat ego, Dumitru GAVRILIUC, Andrii NICOLAICIUK, Vasili sin pălămariu, Vasile zet dascăl, Tănase sin TOMII, Timofti zet CERNĂUȚAN, Matei DUDUCA, Fedeor RUSNAK, Andrei MĂLAICO, Andrei PODAN, Vasile MARCO, Ion TUCHIN, Mihail morar, Vasile HUȚAN, Grigori HUȚAN, Ivan PAVLIUC, Giorgie ROTILĂ, Iurie rusul, Nicolai BOTEZAT, Ștefan ONCIUL, Acsintii sin TOMII, Mihai sin COZMII, Ostafi POGONICI și Luchian zet ARICI.
O ultimă revendicare și întărire de moșii, datată în 20 aprilie 1783, delimitează, în hărțile cadastrale austriece, două părți de sat, aparținând răzeșului Iuon Calmuțchi, un sfert, aparținând lui Vasile Samson, celălalt sfert de sat aparținând feciorilor popii Toma Păunel, Sandul și Vasile.
Părțile satului se numeau Calaura, După Deal, Gropana, Samsoneni și, așa cum deja am văzut, Maneleșce (loc devenit, ulterior, țarină).
Moșia Berbeștilor, străbătută de pâraiele Berina, Brusnița, Salomonie și Trestianețul, înseamnă o unduire de dealuri domoale (Stânca, Ostra, Trimudri, Horb, Dumbrava, Culmea Dealului, Venohrad) și lunci (Lunca Câinelui, Șesul Prutului), cu țarini roditoare (Berina, Bezar, Cadeleșce, Dumbrava, Maneleșce, Mănăstirea Ostra, Ostra, Pletna, Răzășeni, Samsoneni, Dubena, Luh, Na Lanu, Rutke, Staveșce).
În 1774, satul Bărbești avea 44 de gospodării, sporite, până în 1784, la 119. În 1890, satul avea 1.175 locuitori, păstoriți de parohul Nestor Gorețchi. Învățător era Nicolai Cușniriuc, iar primar – Teodor Petrașciuc.
Răzeșii din Berbești, Iuon Calmuțchi, care stăpânea o jumătate de sat, moștenită de la tatăl său, Mihalachi Calmuțchi, care o cumpărase, Vasile Samson, care avea un sfert de sat (zestrea fetei lui Onciul de Zamostie), celălalt sfert fiind al lui Sandul Păunel și al Vasile, feciorul popei Toma, și-au declarat proprietățile, în 20 martie 1783, în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina. Fiul lui Mihalachi Calmuțchi, Dimitrie, îmbolnăvindu-se, va dărui, în 11 aprilie 1795, surorii sale, Zoița, o jumătate din a douăspezecea parte de sat Bărbești, iar fratelui mai mic, Nicolai, o parte din sat.
În 1797, când cete de tâlhari leși, care prădaseră prin Bucovina, încă s-au mai „ținut o bucată de vreme la margine și pe urmă, cu mână întrarmată au căutat să treacă în Galiția, dar fiind bătuți de armele împărătești, s-au împrăștiat”, autoritățile bucovinene au ordonat vornicilor să întocmească liste nominale cu călăreți și pedestrași, fiind puși sub comandă, pentru a fi rânduiți în vederea unor „întâmplări trebuincioase”.
În 1797 iulie 28, s-a întocmit izvodul locuitorilor din Bărbești și Carapciu pe Ceremuș, atât călăreți, cât și pedestrași-pușcași. Satul Bărbești avea câțiva șleahtici călare, Dumitraș Culeșcăi, Toader Bendaș, Dumitraș Cernăuțeanul, Vasăli Popovici și Toader Andrusiac, și tot atâți pedestrași, pe Toader Scripcar, Ștefan Ciubotar, Iacov Marcina, Vasăli Necolaeciuc, Vasăli zet Dascăl.
Vornic al satului Bărbești era Ion Dascăluc, în consiliul comunal activând mazilii Vasăle Cârste, Vasăle Mihailocu și Ilie Peletina.
În 1843, patronul bisericii ortodoxe din Bărbești era Ioan de GOIAN, iar parohul Georgie MITROFANOVICI păstorea peste 688 enoriași. În 1876, patroni ai bisericii erau Eugen și Elisabeth de KALMUTZKI, satul avea 1.459 locuitori, iar paroh era Nestor GORECKI. În 1907, Nestor GORECKI, născut în 1848, preot din 1870, paroh din 1872, se mai afla la cârma parohiei, cantor fiind, din 1900, George ZALKOWSKI.
Din 1878, în Bărbești funcționa o școală cu 4 clase[2].
În 1910, trei sferturi dintre locuitori vorbeau limbi slave, iar un sfert – româna.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 445
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz. 1843 p. 21, 1876 p. 94, 1907. p. 72