Bărbatul: brută sau… sfânt?

Absență. Absența îndelungată a Femeii din preajma unui bărbat îl poate – la extreme – transforma pe acesta fie într-o brută… fie într-un sfânt! Iar aceasta depinde, de fapt, nu atât de o femeie anume (”în carne și oase”, să zic așa…), ci de imaginea, percepția pe care și-a construit-o, mintal, fiecare bărbat – începând din copilărie și adolescență – despre Femeie: fie despre cea dorită, jinduită, visată… fie, dimpotrivă, despre cea refuzată, temută… urâtă. Mitul antic, cel al Androginului primordial (ce-și caută jumătatea, pentru a redeveni un tot, un rotund, un întreg, o unică ființă, deplină) nu a fost, cred, o simplă poveste frumoasă, moralizatoare, ci o corectă percepție a relației bărbat-femeie. Cea a luptei și atracției irezistibile dintre contrarii.
Tinerețe. Fiecare tânăr face mai devreme sau mai târziu – pe ”cheltuiala” lui, să zic astfel – o descoperire extraordinară: aceea că și părinții săi ar putea avea, câteodată, dreptate.
Erotism. Erotismul literar – afirmă, sentențios, unii critici mai ”puriști” (atenție: e cu ”p”… nu e cu ”c”!) – nu este decât o refulare a pulsiunilor autorului, o variantă ipocrită, mai șlefuită, a autosatisfacerii erotice solitare. Eu, unul, nu le dau dreptate: valoarea (sau nonvaloarea) acestor scrieri depinde nemijlocit doar de calitatea actului (literar… nu masturbant… nu de orgoliu).
Răbdare.”A te înarma cu răbdare”. Cât adevăr: răbdarea este o armă teribilă, redutabilă!
Modestie(falsă?). A cere, prin testament, să fii dus la mormânt cu căruța, cu dricul săracilor, deșii știi bine că acesta va fi urmat de zece vehicule pline cu flori și coroane, urmate protocolar și fals-pios de toate mărimile zilei și că vei avea parte de funeralii naționale! Iată o dorință care cred că în judecata lui Dumnezeu nu a cântărit atât de greu, atât de mult pe cât crezuse, sperase marele Victor Hugo, autorul amintitei ”ultime dorințe”. Uneori, iată, un anumit fel de modestie excesivă, ostentativă, se poate lesne transforma în opusul ei.
Orgoliu.Luxul celor săraci.
Frontieră.Ceea ce definește ”frontiera” – în orice domeniu ori accepțiune a termenului – sunt incidentele, confruntările, necunoscutul…
Lectură.1. “Mai vârtos să înțelegi ce citești, că a citi și a nu înțelege este a vântura vântul și a fierbe apa.” (Miron Costin) 2. “Citește zi și noapte, rătăcind prin spaima veacului, și nu uita că lectura suplinește oricând opiul. Cărțile trebuie înghițite ca prafurile adormitoare. Nimeni nu citește pentru a ști, ci pentru a uita… pentru a se droga” (Emil Cioran) 3. “Sunt oameni care citesc o singură carte (experiența vieții) și oameni care citesc mai multe – asta e tot.” (Constantin Noica) 4. “Lectura este, pentru omul modern, un viciu sau o osândă. Citim ca să trecem examenele, să ne informăm, sau citim din profesiune. Mă gândesc însă că lectura ar putea implica și funcții mai nobile, adică mai firești.” (Mircea Eliade)
Pudoare.”Sufletul, ca și trupul, are pudoarea sa, nu se dezbracă în public.” (Nikos Kazantzakis)
Credințe(silvice). „Ciobanii – consemnează (salvator, zic eu) Tache Papahagi – se mărturisesc la copaci. Fac o cruce în coaja copacului (cu toporul sau briceagul) și își mărturisesc în fața ei, a crucii scrijelite în scoarță… păcatele, în timp ce bat mătănii. Ciobanii noștri susțin că spovedania aceasta e mai bună decât cea făcută la preot”. Ca într-o „poveste a lui Dumnezeu” culeasă în Bucovina. Sau ca într-un descântec bănățean în care prima materie, cea primordială, este lemnul unui „paltin mare”: ”A plecat un om mare, / Cu o săcure mare, / La un paltin mare, / Să scoată așchie mare, / Să facă o biserică mare, / Cu nouă uși, / Cu nouă altare.” Habar nu avem, nu aveți… cât datorăm… cât suntem de legați, de dependenți de Măria-Sa… Zeul Arbore…