Succesul cel mai mare la dame îl vor avea, în viitorul apropiat, nu posesorii limuzinelor de cleștar, ci posesorii centralelor termice personale. Adică, acei bărbați care se pot bucura, la orice oră, de binefacerile căldurii și apei calde. Orașele țării sunt sau vor intra în post caloric, astfel că și cea mai virtuoasă dintre femei cu greu va rezista unei invitații la un dușuleț și o căldură mică.
În același timp, va spori numărul cerșetorilor de duș, al oamenilor care umblă cu miloaga după un gologan de apă cît de cît caldă, cîte grade Celsius vă lasă inima, bogdaproste.
Cei care dețin centrale termice personale și dețin – în plus – o inimă-n piept, ei bine, acești fericiți, dacă vor să-și facă pomană, îi miluiesc pe cerșetorii de duș, din ce în ce mai mulți, după estimările noastre.
Ce tot vorbim de secolul 21 și de-un nou mileniu? Mileniul ăsta, vorba lui Topîrceanu, nu-i decît o copie, atîta vreme cît apa caldă este un moft și ești constrîns la scaldă în butoi, ca bojdeucistul Creangă.
De aceea, acum, mai mult ca niciodată, în memoria noastră mirosurile se depun în filigran, foarte bine conturate. Cel puțin, a te cărăbăni, de colo-colo, cu transportul în comun e-o aventură care se poate sfîrși prost; sute, mii de mirosuri personale, depunîndu-și iscălitura parfumată în contul tău.
Bunăoară, în aceste zile, a devenit aproape material mirosul de parvenit. După cum se-nvață și la școală, mirosul de parvenit este inconfundabil: amestec de salivă depersonalizată, transpirație mitocănească și ifose învelite, precum sarmalele, în foi de cultură de tocșou.
