Barbaria…venerică

Motto. „Pe drumul unui mic cătun/ Venea un rus, venea și-un tun,/ Și tunul rus, și rusul tun.” (tristih de Păstorel Teodoreanu)
Atrocitățile comise de Armata Roșie în cursul rapidei și sîngeroasei ei înaintări spre Berlin (ca să le-o ia înainte Aliaților, suspectați de Stalin și Beria că ar fi dispuși să cadă la pace cu Hitler) sunt azi de neconceput pentru orice minte sănătoasă. Din cartea lui Antony Beevor „Berlin-Căderea, 1945”, precum și din alte surse, voi selecta doar cîteva din groaznicele abuzuri comise asupra fetelor și femeilor germane. Numărul nemțoaicelor violate de sovietici, spun surse medicale, a fost numai în Berlin între 95.000 și 130.000, din care peste 10.000 au murit, cele mai multe prin sinucidere. Rata mortalității a fost, însă, cu mult mai mare în rîndul celor aproape două milioane de femei abuzate în tot cursul înaintării armatelor spre capitală, în estul Prusiei, Pomerania și Silezia. Spioana sovietică Schulze-Boysen, capturată și repudiată de tovarășii ei, a fost violată „de 23 de soldați, unul după altul”. Părinții își ascundeau fiicele prin poduri și subsoluri, dar tot ei erau dispuși să-și trădeze vecinii, spre a-și salva propriile progenituri. O mamă îi conducea pe ruși spre alte ascunzători cu fete și femei din cartier, un colocatar îi striga fetei scoase cu forța din subsol de trei soldați beți: „Du-te cu ei, pentru numele lui Dumnezeu! Ne bagi pe toți în belea”. Multe femei au luat boli venerice, iar penicilina a devenit cel mai căutat produs pe piața neagră. Cel mai grotesc mit al propagandei sovietice – menit implicit să descurajeze elanul erotic al soldaților – era acela că „spionajul german lăsase în Berlin mii de femei infectate înadins cu boli venerice, pentru a slăbi forțele noastre și a-i scoate din luptă pe ofițerii și soldații noștri”. Dar această grosolană minciună nu i-a impresionat pe bravii militari, deciși să se răzbune și astfel pe dușmanii lor de moarte. Rata avorturilor a crescut și ea, apreciindu-se că 90% din victimele violurilor au reușit, totuși, să avorteze. Multe dintre femeile ce au născut și-au abandonat copiii în spitale, fiindcă știau că soții ori logodnicii lor n-ar fi acceptat prezența acestora în casă. Violul nu răspundea numai unei necesități fiziologice mult timp reprimate, ci era efectul urii și disprețului induse de propaganda militară în ultimii trei ani. Îndoctrinarea – mai corect ar fi îndobitocirea – era atît de adîncă, încît chiar și un general, Maslov, din armata lui Jukov, descria copiii germani ce plîngeau pe străzile unui oraș incendiat de soldații lui, astfel: „Ceea ce era surprinzător era faptul că plîngeau exact în același fel în care plîng copiii noștri!”. Ca efect secundar al fricii de violatorii slavi – dar și conform legii nescrise ce leagă sexul de moarte (orgasmul e numit și „mica moarte”) – sute de fete și tinere femei germane s-au apucat de băut și de făcut sex la întîmplare, cu cine se nimerea. Un ziarist norvegian aflat în acele zile la Berlin s-a arătat uimit de ușurința cu care fete și băieți în uniforme „își dădeau frîu liber instinctelor, într-o căutare înfrigurată și disperată a plăcerii”, în grădina zoologică ori în cea botanică, în școli, în instituții ori chiar pe scările blocurilor încă nebombardate. Multe erau fete virgine, de 17-18 ani, care preferau să facă dragoste cu unul de-al lor, știind că vor fi, probabil, violate de un rus murdar, beat și violent. Violul – spun psihologii – e un act de violență și de subordonare și pedepsire, care are prea puțin de-a face cu sexul. Dovadă că majoritatea soldaților sovietici manifestau și o violență suplimentară, chiar dacă victima nu opunea ori nu era capabilă să mai opună rezistență. O altă probă că violul era considerat ca un drept legitim, natural al învingătorului era faptul că femeile care se plîngeau comandanților militari că au fost agresate ori violate se loveau de indiferența și chiar amuzamentul acestora. Un astfel de șef militar a răspuns, rîzînd, grupului de femei venite să reclame abuzurile soldaților sovietici: „Numai atît? Păi, cu siguranță că nu v-a prins rău, ci v-a plăcut. Soldații mei sunt oameni vânjoși și sănătoși”. Cât de sănătoși erau, stau mărturie cele peste 60.000 de noi îmbolnăviri venerice descoperite la Berlin după ce sovieticii au cucerit orașul.”
(2016). (Din cartea ”Basarabia și Bucovina” (2 volume), ediția a II-a, în curs de apariție)