Unde rămăseserăm? La fotbal sau la bani? Tot aia, am stabilit că fotbalul înseamnă bani. Dar nu e o relație comutativă, adică banii înseamnă mult mai mult decât fotbalul, ar putea însemna de toate. Că doar de-aia există expresia „a face bani din piatră seacă”. Dar să nu mergem aşa departe. Haideți să vedem dacă şi tenisul înseamnă bani. La prima vedere, am putea spune că da, desigur. Păi numai când ne gândim la premiile de la US Open, că nu degeaba se dau titlurile alea cu „câți bani a câştigat Cutare”… Numai că aici e totul mult mai selectiv, e despre elită. La fotbal poți fi jucător de duzină, să fii în afara top 10.000 în lume (da, zece mii, ați citit bine) şi tot ți-ai asigurat banii pe toată viața, dacă eşti chibzuit. La tenis, dacă n-ai ajuns în prima sută, ai nevoie de job în restul vieții. Iar faptul că tenisul este nedrept de exclusivist s-a văzut chiar la ediția asta de US Open, prin formatul propus de organizatori la dublu mixt. Tot ăia cu conturile doldora să câştige, în timp ce dubliştii de specialitate, oricum la periferia premiilor în general, au fost excluşi. Şi mai trebuie să suporte şi aroganțe ca a lui Bublik, care spune că dublul nu e tenis, că acolo joacă unii care nu sunt în stare să joace simplu. Băi nacealnikule (în loc de boss, v-ați prins), nu eşti numai tu pe lumea asta!
Dar apropo de exclusivismul financiar al tenisului, iată exemplul perfect la Cupei Laver, care s-a desfăşurat zilele astea în SUA. Competiție de tip „exhibiție”, deci în afara ATP, cu format special, în care tot elita din acest sport se umple de bani. Nu vrea să fiu înțeles greşit, îmi place tenisul, mă încântă meciuri, puncte, stiluri. Dar nu sunt nici naiv. Ştiu că e bine să câştigi bani din a face ce-ți place, ba chiar e ideal. Sunt conştient că, pe de altă parte, şi organizatorii trebuie să facă profit. Şi de-aia formatul a fost gândit pentru a păstra suspansul, dacă nu a-l creşte: meciuri de 1 punct în prima zi (Europa-Restul lumii 3-1), apoi de 2 puncte în a doua zi (senzațional, scorul a devenit 3-9, întrucât Restul lumii le-a câştigat pe toate 4, inclusiv cu prima victorie a lui Fritz în fața lui Alcaraz! – doar că… exibiție, nu va conta în palmaresul oficial), culminând cu meciuri de 3 puncte în a treia zi şi ultima. La fel ca şi sistemul nostru de la fotbal, mărirea mizei pe final creşte suspansul, generează interes, comentarii, reacții, adică audiență. Adică bani.
