Banul, ochiul… lui Messi!?

O zicere străbună, cumva legată de cele sfinte, zice că banul e ochiul Dracului. Nu-i știu proveniența, dar am convingerea că tare mult le-a priit comuniștilor, ei folosind-o ca pretext pentru sărăcirea unor întregi popoare, cel român nefăcând nicidecum excepție. S-a ajuns astfel cabogăția să fie privită ca o sursă a răului, iar cei cu un pic de avere să fie priviți strâmb și suspectați de toate cele, din moment ce nu se încadrau în pachetul prezentat atât de clar de ex-președintele comunist Ion Iliescu cu trimitere la propria-i persoană: „sărac și cinstit”! În anii prea mulți ai beznei comuniste s-a ajuns la derapaje grave la nivelul mentalului colectiv, iar sechelele sunt încă vizibile și acum, la mai bine de 3 decenii de când, cel puțin ipotetic, am scăpat de comunism, însă continuăm să vorbim despre „bogătani”, despre „copii de bani gata”, despre „haine/mașini de lux” ori că „nu se mai satură de făcut bani”. În această ultimă sintagmăse pot încadra și destule personaje din lumea sportului, un teritoriu unde câștigurile din salarii ori din premii pentru câștigarea de competiții ating praguri cândva de neimaginat. Ne-am speriat cu toții când sumele pentru vânzarea de fotbaliști au ajuns la câteva zeci de milioane de dolari, acum la mult peste sută, iar vremea când se va depăși miliardul nu mai pare chiar atât de îndepărtată. Salariile (sau cum s-or numi sumele alea demențiale!) au ajuns și ele cosmice, Ronaldo fiind primul care a semnat pentru o jumătate de miliard pe 3 sezoane (însă arabii ăia cică vor să-l gonească, nemulțumiți de lipsa de eficiență a „investiției”!), iar acum circulăzvonul că tot prin zona aia i s-ar oferi fix un miliard (dar numai pentru 2 sezoane) lui Messi! Pe bune: când ți se oferă asemenea munte de bani, ba încă și spre finalul carierei, mai are sens să vorbim despre temeri, ezitări, cimitirul elefanților și alte prostii d-astea? Dvs, în locul lui Messi, ați refuza „ochiul dracului”!? Hai, terminați cu prostiile!