BĂNILA PE CEREMUȘ (III)
După anul 1800, boierii noștri, deveniți elită germanizată sau polonizată, continuă, ca și odinioară, să se joace cu oameni și moșii. Iohann Turkul, fiul lui Elias, vinde fratelui său, Anton von Turkul, partea din moșie pe care o moștenește, în 10 octombrie 1801. În 19 ianuarie 1802, văduva lui Ioan Cucoranul, Maria, își înzestrează cu părțile sale fiica, Nastasia, jupâneasa lui Condorachi Pătrașcu. Și, în sfârșit, în 23 mai 1823, Vasile Lența, fiul lui Grigore, dăruiește nepoților săi, Alexandru și Vasile, partea de sat moștenită de la mama sa, Maria, fata lui Constantin Tăutul.
Fondul Religionar, care stăpânea o parte din moșia Bănilei (puteau rămâne cuvioșii propagandiști ai averilor din cer și fără o halcă din moșia Bănilei?), vinde prin licitație, pentru 13.064 guldeni, moșioara aceea lui Vasile Gafenco.
În rest, ca și până atunci, nu s-a prea întâmplat nimic, cu excepția faptului că, în 21 decembrie 1857, s-a născut, la Bănila pe Ceremuș, teologul Eugen A. Kozac, probabil urmaș, cum o sugerează și numele, al cazacilor colonizați, în 1774, de Tarasie Cucoranul.
În 1843, cele trei biserici ale Banilei pe Ceremuș, „Ober” (de Sus, cu 1.319 enoriași), „Unter” (de Jos, cu 1.132 enoriași) și Slobozia Banilei (641 enoriași), toate aflate sub autoritatea patronală a lui Stephan von Wassilko, erau slujite de parohul Theodor Slușanschi, respectiv de administratorul Vasile Vasilovici și, în Slobozia, Grigorie Velehorschi. În 1876, când drepturile și responsabilitățile patronale erau exercitate de Ioann și Michael Bohosiewicz, parohia Banilei pe Ceremuș, cu 3.296 enoriași, era slujită de parohul Wassilie Charinowicz și de preotul Constantin Danilevici, la Slobozia Banilei, care avea doar 669 enoriași, slujind parohul Theofil Kossowicz (numele este tăiat cu creionul, de un probabil cunoscător, în sursa citată). În 1907, drepturile și responsabilitățile patronale erau exercitate de Anna, Iulia și Emil de Bogdan, de Ioan, Kazimir, Tadeus, Romania, Jadwiga, Helene, Stanislawa, Ludwiga și Michael de Theodor, de Theodor, Zacharias, Ioan, Josef și Bogdan ai lui Peter Bohosiewicz, de Maria Debinschi, de Maria Kosinski și de evreul Moses Josef Hermes. Paroh era Konstantin Danilewicz, născut în 1847, preot din 1873, paroh din 1877, preot cooperator era Kornel Andrijczuk, născut în 1862, preot din 1899, iar cantori, angajați în anul 1900, erau Emilian Czerniawski, născut în 1860, și George Tofan, născut în 1876.
În Banila pe Ceremuș funcționa o școală cu 5 clase din 1856[1].
În 1890, Bănila pe Ceremuș avea 4.479 locuitori, dintre care 818 evrei, doi preoți (Vasile Charinowicz și Samuil Simionovici), patru învățători (Vasilie Stefiuc, Ladislaus Kukielka, Sigismund Scholz, Ios. Zukowska), un primar rutean (A. Ciornocoza) și un cantor bisericesc (I. Popovici).
O listă de subscripție pentru zidirea bisericii orientale din Cacica, întocmită, în iunie 1891, de „Vasile Charinovici, paroch și protopresviter în Banila rusească”, menționează, printre familiile comunei, pe: soții Alexandru și Carolina Vlad, Vasile Stefiuc, sergentul major Emanuil Mirăuță și soția sa, Elena, Anton Slavic, Osia Fingerhut, Wenzel Macek, preotul ajutător Dionisie Chisilevschi, George Ilciuc Linețchi și cantorul Ion Popovici[2].
După Unire, la Bănila pe Ceremuș, unde existau doar cabinete de lectură ucrainean și polon, a fost înființată, drept ironie a sorții, și o filială a Societății mazililor și răzeșilor moldoveni.
Rus-Banila which had many Jews lay between Waschkoutz and Wiznitz.Stabiliți de multă vreme la Bănila pe Ceremuș, evreii au dinamizat viața economică a zonei din granița cu Polonia. Inginerul Schlomo Geller construise o modernă fabrică de cherestea.
Ultimul rabin al Bănilei, The rabbi of Rus-Banila, Rabbi Berisch Reimann and his son Elieser and family died on the way to Transnistrien.Berisch Reimann Elieser, a murit, împreună cu familia, pe drumul deportării în Transnistria. Alți 263 evrei (170, conform surselor ucrainene) au fost uciși, în iulie 1941, de brigăzile ucrainene și de locuitori ucraineni ai satului, conduși de Ioan Colodelo și de Alexe Mateiaș, fiind îngropați, în gropi comune, în cimitirul evreiesc. În lagărele din Transnistria au murit 70 evrei din Bănila pe Ceremuș. It is certain that we will remember their fate with great sadness.
Personalitatea simbol a satului Bănila pe Ceremuș este Vladimir de Repta (1841-1926), vicar general (1896-1902), episcop de Rădăuți (1899-1902) și Arhiepiscop al Cernăuților și Mitropolit al Bucovinei (1902-1924).
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 23, 1876 p. 96, 1907 p. 72
[2] GAZETA BUCOVINEI, Nr. 22/1891, p. 6
