BĂNILA PE CEREMUȘ (II).
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Bănila de Jos, moșie a lui Nicolai GAFENCO, „63 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Iacob, 1 mazil, Nicolai GAFENCO, 3 argați ai lui Nicolai GAFENCO, Vasilie DRĂGAN, Hrihor CHISĂLIȚĂ și Mihail PRICOPCIUC, 6 țigani, Ivan, Toader, Anton, Luca, Dumitru și Hlihor, 2 jidovi, Froim și Herșko, 5 văduve, Maria, Iliana, Anița, Vasâlina și Paraschiva, și 45 birnici, și anume: Dumitru COLOTILĂ vornic, Andrei BEȚINCO vătăman, Simion HUȚUL vătăman, Vasilii morar, Iacob Cozariuc, Ivan Sabca, Giorgie Colotilă, Ivan Coza, Vasili Mandric, Petre Temhun, Iacob Zahariiciuk, Nichita Costaș, Iacob Moisuc, Ivan Marisaco, Mihail Haverișca, Pricop Costinic, Ștefan Mandruc, Gavril Macoveiciuk, Ivan Botnariuc, Alecsa Căzacul, Andrei Momitco, Ivan Moisa Nicolenko, Nichita Șemenic, Petre Nicolenko, Mihail Cozorii, Mihalachi Fociuc, Matei Bărăzun, Vasile Răduliac, Ivan Marcon, Fedor Neznoc, Toader Radolenko, Petre Nahaiciuk, Andrei Ciobotar, Marco Moisa, Andrei Morar, Palii Holic, Ivan Balvas, Timofei Ciornei, Simion Pânzariul, Palii Crâtacu, Hlihor Coșuman, Ștefan Coșuman, Pricop Bilava, Alecsa Nemitco și Toma Bălavas.
În Bănila de Sus, moșie răzeșească, existau 79 case, cu 2 popi, Giorgii și Gligori, 2 dascăli, Tănasă diacon și Ivan dascăl, 3 ruptași, Costaș Cucoran, Gavril sin ego (deci fiul lui Costaș Cucoran) și Toader ruptaș, 4 jidovi, Iancul, Ițko, Froim și Moșko, și 68 birnici, adică: Ștefan Pricocico, Ivan Merdaco, Alecsa Huțul, Ivan Radul, Iacob Lotin, Iurii Sin Carpu, Hrihor Zet Carpu, Petre Sin Carpu, Oleksa Ronischii, Ivan Ronischii, Andrei Diaconenko, Ștefan Andru, Vasile Sin Ego, Istrate Andru, Marco Andru, Mihail Zarulă, Tănasă Zarulă, Hrihor Dezur, Nicolai Miglii, Ostafii Ivanciuk, Ivan Băjenar, Ivan Băjenar, Andrei Botnar, Petre Sin Carpu, Tițco Teslar, Ștefan Sin Tițko, Hrihor Sin Morar, Iacob Brat Ego, Ștefan Botnar, Ion Botnar, Petru Antonicu, Hrihor Biiciuk, Vasili Bezerecica, Ștefan Morar, Dumitru Melnic, Sămen Măzanul, Matei Marisco, Ilie Botnar, Vasilie Marosac, Hrihor Strenica, Vasili Chiiva, Hrihor Chiiva, Chirilo Hrab, Vasili Scutariul, Vasili Dodiș, Andrei Săridoco, Simion Ciorneie, Onisko Melniciuk, Carpu Morar, Iurii Finiuc, Sămen Zet Marco, Sămen Finuc, Hrihor Droș, Vasili Droș, Ivan Moroz, Timofei Moroz, Vasili Colotilă, Roman Kodilka, Dumitru Georgiiciuk, Ivan Scutarenko, Ivan Kobilka, Ilie Hlihoriuk, Ivan Ciobotariul, Mihail Borchiza, Vasili Sin Cobâlcă, Hrihor Ogora, Ivan Todosii și Hrihor Grăpina.
În 1774, când vin austriecii, Bănila de Jos, cu Slobozia Bănilei, avea 1 mazil și 82 țărani, iar Bănila de Sus, 5 mazili, 4 popi și 105 țărani. La începutul aceluiași an, în 26 martie, Costaș de Bănila și Tarasie Cucoranul își dispută moșia, obținând, fiecare, câte o a opta parte de sat, iar Cucoranul, care va revendica, în 5 februarie 1782, și șaisprezecimea lui Tănase Țăntă, își colonizează moșia lui cu cazaci.
În 25 aprilie 1783, Dumitraș Gafenco revendică jumătatea de sat moștenită de la bunicul său, Dumitraș Gafenco, fiul lui Ștefan Rugină. Tot atunci, Gheorghe Lența, Iordachi Ciolpan și Toader Mălai declară, în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina, că stăpânesc împreună un sfert din satul Bănila pe Ceremuș. Toader Mălai și egumenul schitului Berejenița revendică o optime, iar Iacob conte de Logoteti (ginerele lui Leon Imbault) – a douăsprezecea parte din sat, în vreme ce Constantin „care-și zice Cocoran”, deși este doar „feciorul popii Gheorghe”, vrea și el o a douăsprezecea parte.
În 14 februarie 1789, pătruns în obște printr-o mezalianță, contele Iacob Logoteti arendează partea lui de sat, inclusiv cea cumpărată de la Panaite Stroescul, cu 400 lei, evreului Iosel Schwender. Partea de sat care aparținuse lui Miron Gafenco este împărțită, în 23 mai 1793, între copiii lui Nicolai și ai Nastasiei Gafenco, Andrei și Vasile.
În 8 aprilie 1797, Anița și Mihalachi Răut vând soților Zoița și Ioniță Volcinschi 1/24 din Bănila, iar în 2 noiembrie, Ioan Zota dăruiește copiilor săi, Vasile, Maria, Catrina și Anița, părțile sale de moșie. Un an mai târziu, în 24 mai 1798, ei își înzestrează cu părțile sale din Bănila fiica, Odochia, care se căsătorea cu Gavril Borșan.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 452
