Banii

Așadar ăsta pare să fie ultimul an în care s-au mai târguit locuri prin diviziile noastre. Mult ne-a trebuit, dar mai bine prea târziu decât niciodată! Ultimul tren a fost prins de UTA, a noastră Bătrână Doamnă mergând pe contrasens față de La Vecchia Donna a italienilor. Pe lângă interzicerea tranzacțiilor de talcioc s-a mai scos în afara legii sportive și premierea terților. Adversarii adversarilor noștri deveneau momentan prietenii noștri și cum să nu dai un ban la prieteni, mai ales când pun osul în locul nostru?! Părerea mea este că această practică ar fi dăinuit mult și bine dacă cineva n-ar fi transformat-o în circ mediatic, făcându-i astfel de râs pe federali prin cercurile europene.
Sper din tot sufletul ca această decizie să fie de bun augur pentru colegii din presa sportivă, care au astfel prilejul să se apropie mai mult de meseria lor cea adevărată, în ultima vreme prea des contaminată de elemente de circ ieftin. Erau dimineți în care redacțiile cotidienelor sportive erau dominate de un laitmotiv: banii! Au sosit? Câți? Cine i-a adus? Cine-i ține? Degeaba încercau bieții corespondenți din teritoriu să dea amănunte legate de lot, de antrenamente etc. De la centru se soma invarialbil: “află ce-i cu banii”!
Unii spun că se va continua această practică la un nivel subteran. Mircea Sandu avertizează că i s-a cerut o listă cu telefoane ale celor implicați în “fenomen”. Oare scandalul din Italia ar mai fi existat dacă cineva de bine ar fi aruncat o vorbă despre ascultarea telefoanelor?! Și profesioniștii ăștia cu urechi mari de la noi… chiar trebuie să apeleze la șeful federației pentru a afla niște amărâte de numere? Și apropo, pe Nașu’ nu-l ascultă? Fiindcă omologul italian, Carraro, s-a dovedit a fi băgat cam până-n gât…