Banii orbesc

Dar nu pe oricine! Proiectul Manchester City duce lipsă de credibilitate pe continent. Robinho a fost singurul jucător de clasă cu adevărat internațională momit de nababul acostat în Premier League. Următoarea lovitură de imagine ar fi trebuit să fie tot un brazilian, Kaka. Ceea ce descumpănește puțin este distanța în timp la care s-a pornit o nouă ofensivă. În ritmul ăsta se plafonează sau își pierde răbdarea Robinho, care deja a evadat la Rio. Apoi, în ciuda fabuloasei sume oferite pentru brazilianul lui Milan, cred că șeicul responsabil cu paraua nu și-a ales chiar bine persoana. Spre deosebire de majoritatea compatrioților săi, Kaka nu a crescut cu foamea la masă. Scăpat dintru început de obsesia banului, a dezvoltat alte sensibilități pe fondul unei educații solide. Impresionează modul în care a îmbrățișat credința în Dumnezeu, care presupune ceva mult mai profund decât a te închina la intrarea în teren și a mulțumi cerului când dai gol. În aceste condiții, era destul de improbabil să-l apuce tremuratul la vehicularea unei sume de bani, fie ea amuțitoare pentru mulți alți fotbaliști. Nu cumva această ofertă a fost mai mult de paradă?! Păi dacă i se oferea jumătate din această sumă lui Ronaldinho acum câteva luni, când freca banca de rezerve a Barcelonei, acesta nici nu mai stătea pe gânduri. Iar dacă tot ni se scot ochii cu purcoaiele de bani, poate nici Beckham n-ar fi trebuit ocolit, măcar ca afacere.
Apoi ar mai fi problema antrenorului. De acord, Hughes are un nume în fotbalul insular, dar acesta a fost construit ca jucător. În fișa sa de manager, înainte de City mai scrie doar Țara Galilor și Blackburn. Dacă se dorește escaladarea culmilor fotbalistice poate ar trebui aplicată rețeta lui Abramovici. Mourinho a stat destul pe bară până să ajungă în curtea lui Moratti, iar disperarea sa de a fi mereu primul s-ar fi potrivit mănușă. Câteodată, mai mult decât banii, un anumit antrenor prezintă garanții pentru aspirațiile fotbaliștilor cu nume.