Cum sezonul de vânătoare a intrat într-o așa-zisă „pauză mare”, iar profesioniștii în acest sport ce datează de veacuri și-au încuiat armele (așa cere legea), la Societatea de Vânătoare „Bucovina” Suceava evenimentul a fost marcat într-un mod aparte. Directorul asociației, ing. Eugen Nisioi, a sunat adunarea, convocându-i, pentru sâmbătă seară, pe vânători la un bal deosebit. Au răspuns invitației circa 160 de persoane, vânători și prieteni de-ai lor, care și-au dat întâlnire într-o locație admirabilă din multe puncte de vedere: „Curtea Bizantină” din Șcheia.
Nu-s povești vânătorești ceea ce vreau să vă spun, dar întreaga petrecere a fost la înălțime, satisfăcând pretențiile și celor mai exigente persoane care au ținut să se simtă bine acum, când mai sunt doar câteva zile până la intrarea în Postul Mare. Având în vedere că Societatea administrează două fonduri mari de vânătoare, ce se întind pe 21.000 de hectare de teren, din zonele Solca și Baia – Râșca, au ținut să fie prezenți la petrecere nu numai oameni simpli, vânători, unii cu permis de portarmă de zeci de ani, din Rădășeni, Mălini, Cornu Luncii, Pârtești, Gura Humorului, Sucevița, Solca etc., dar și amici de-ai lor, de toate categoriile sociale: ingineri, medici, economiști, profesori, juriști, polițiști, oameni de afaceri. Printre ei am întâlnit și trei belgieni. Unul dintre ei, vânător înrăit, ne-a declarat, după ce gustase din afinată sau din pălincă, din bucate și din vinul roșu, că a rămas încântat de un asemenea bal. ”Se organizează și la noi câte o petrecere la încheierea sezonului de vânătoare, dar participă 15-20 de persoane. Aici, la dumneavoastră, este ceva deosebit, foarte frumos. Dacă veți mai face așa ceva și la anul, am să închiriez un elicopter numai să particip și eu”, ne-a spus oaspetele belgian, care, așa cum ne-a dat de înțeles, după scurta vacanță petrecută în județul Suceava, a rămas profund încântat de aceste meleaguri și, mai ales, de codrii Bucovinei.
Meniul asortat, din care nu au lipsit platourile vânătorești, cu pastramă de ciută, pateu de cerb, cabanos de căprior și alte bunătăți precum sarmalele cu carne de vânat și mămăliguță, cârnăciorii cu hrean și sfeclă roșie, friptura de cerb cu sos de fructe, i-a făcut pe cei prezenți să saliveze din momentul când s-au așezat la mesele rotunde (pentru ca nimeni să nu stea la… colț) și frumos ornate. Inginerul, sau mai bine zis vânătorul-șef, Eugen Nisioi, s-a îngrijit ca fiecare familie să primească din partea societății pe care o conduce câte un mărțișor-surpriză.
O adevărată surpriză au făcut și cele două formații de muzică ușoară și populară, „Atlantic” din Iași și „Clasic” din Suceava, care au deschis balul-spectacol cu un „Mulți ani trăiască” pentru organizatori, urmat de „Corul vânătorilor” și îndrăgita melodie populară „Pușca și cureaua lată”. Tombola, care a cuprins 152 de obiecte, a fost una dintre „piesele de rezistență” ale petrecerii. Au fost expuse și înmânate, apoi, celor ce și-au procurat bilete, numeroase obiecte, cele mai valoroase fiind panoplia de cerb, coarnele de țap, vulpile și păsările împăiate, rucsacul și cizmele vânătorești și câte altele.
A fost balul vânătorilor. O petrecere bine organizată, dar și meritată de toți cei pentru care: „Nu este pe lume plăcere mai mare / Decât vânătoarea cu jocuri zglobii / În sunet de cornuri să treci prin zăvoaie / S-alergi căprioare prin văi și câmpii”, cum minunat spune Carl Maria Von Weber în „Corul Vânătorilor”. Tortul „Buturugă”,… răsturnat pe fiecare masă, a îndulcit finalul petrecerii, ducându-i pe cei mai mulți cu gândul spre refrenul din imnul vânătorilor: „Nu-i viața voioasă, plăcerea-i divină / Ce clipe de farmec pe veci ne supun”. Chiar așa.
Mircea SFICHI
