Balerina Alina Cojocaru a fost lăudată de presa britanică pentru evoluția ei din spectacolul „Jewels” de George Balanchine, pus în scenă de compania The Royal Ballet, la Covent Garden din Londra, informează guardian.co.uk.
Compania The Royal Ballet și-a deschis, marți seară, cea de-a 65-a stagiune la Covent Garden din Londra, cu spectacolul „Jewels” de George Balanchine, considerat o veritabilă „evocare” a smaraldelor, rubinelor și diamantelor prin intermediul baletului.
Coregraful George Balanchine a avut ca sursă de inspirație o vitrină cu bijuterii a casei Van Cleef and Arpels de pe Fifth Avenue din New York atunci când a compus acest balet. „Jewels” este un spectacol de balet în trei acte, conceput de George Balanchine pentru compania New York City Ballet, ce a avut premiera pe 13 aprilie 1967 la New York.
Denumit „primul balet integral abstract” din lume, „Jewels” poate fi considerat și ca trei spectacole de balet distincte, unite prin costumele balerinelor care imită culorile unor nestemate, iar cele trei acte au fost alcătuite pe baza muzicii compuse de trei compozitori.
Primul act, „Emeralds” (Smaralde) are la bază muzica francezului Gabriel Fauré, al doilea act, intitulat „Rubies” (Rubine), are la bază muzica lui Igor Stravinsky, iar actul final, intitulat „Diamonds” (Diamante), a fost realizat pe muzica lui Piotr Ilici Ceaikovski.
Potrivit publicației britanice The Guardian, în primul act au strălucit Tamara Rojo și Leanne Benjamin, în actul al doilea s-au remarcat Zenaida Yanowsky, Steven McRae și Sarah Lamb, iar actul final a fost dominat de evoluția entuziasmantă a balerinei române Alina Cojocaru în duet cu Rupert Pennefather.
„«Diamonds», actul final, a fost dominat de mistere intense, emanate pe scenă de cuplul central de dansatori. Alina Cojocaru și Rupert Pennefather nu au întrerupt niciun moment contactul vizual și s-au privit tot timpul în ochi, atunci când se apropiau unul de celălalt, dar și atunci când erau la marginea scenei, și au plutit într-o coregrafie strălucitoare și profundă. Cojocaru oferă multă finețe fiecărui moment cu arta ei asemănătoare celei unui bijutier. Iar publicul o adoră și pentru pasiunea cu care ea împinge coregrafia până la momentele de vârf ale acesteia. Există o tandrețe fascinantă în dansul ei, dar și elemente de foc și gheață”, se afirmă în articolul postat pe site-ul guardian.co.uk.
„Actul final, «Diamonds», este atât un omagiu adus de Balanchine orașului său natal, Sankt Petersburg, cât și o reverență în fața viitorului baletului. Cuplul principal de balerini a fost alcătuit din Alina Cojocaru și Rupert Pennefather, al căror rafinament este dezarmant. Evoluția Alinei Cojocaru a reprezentat momentul de vârf al spectacolului. Cu precizie și mișcări elegante, ea transmite spectatorilor un sentiment artistic plăcut, care îți întărește convingerea că baletul nu înseamnă doar sărituri frumoase și pietre nestemate, ci și o chestiune care ține de năzuințele umane”, se afirmă și în cronica acestui spectacol, publicată pe site-ul publicației London Evening Standard.
La rândul său, criticul Ismene Brown afirmă în recenzia acestui spectacol pe care a făcut-o pentru publicația de specialitate The Arts Desk, că Alina Cojocaru este „o bijuterie de artistă, o mică prințesă de o rară tandrețe”, iar „muzicalitatea dansului ei este splendidă”.
Alina Cojocaru, născută la București, a studiat la Kiev timp de șapte ani, perfecționându-se apoi, din 1997, la Școala Regală de Balet din Londra, în urma câștigării unei burse în cadrul Concursului Internațional de Balet de la Laussane. A dansat în cadrul Companiei de Balet din Kiev (debutând în „Don Quijote”, „Frumoasa din pădurea adormită”, „Spărgătorul de nuci”, „Coppelia”). A revenit la Londra în 1999, fiind promovată ca prim-balerină. După succesul repurtat în „Giselle”, ea a devenit solist principal (2001) al Companiei Regale de Balet de la Covent Garden, evoluând apoi în rolul Odette-Odile din „Lacul lebedelor”, „Romeo și Julieta” (coregrafia Kenneth McMillan), „Don Quijote” (în viziunea lui Rudolf Nureev), „Evgheni Oneghin” (semnat de John Cranko), „Baiadera” (realizată de Natalia Makarova) etc. În repertoriul său s-au adăugat, în ultima vreme, noi titluri precum „Mayerling”, „Gong”, „Sylfida”, „Manon” (în coregrafia lui McMillan).
În 2002, Alina Cojocaru a apărut pentru prima oară pe scena românească, interpretând, alături de ansamblul Operei Naționale București, rolul titular din „Giselle”, revenind apoi, în anul următor, pentru a dansa, alături de Johan Kobborg, în cadrul Galei de Balet din Festivalul și Concursul Internațional „George Enescu”. Ea a primit și distincția Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler.
Alina Cojocaru a fost desemnată, în 2004, cea mai bună balerină în cadrul festivalului Monaco Dance Forum, la Gala Premiilor Nijinsky, distincție acordată o dată la doi ani.
În 2005, ea a prezentat, la Sala Palatului din Capitală, spectacolul de balet „Don Quijote”, iar la începutul anului 2007, a susținut, la Teatrul Național București, alte două spectacole. Alina Cojocaru a revenit pe scena românească, la Opera Națională București, în ianuarie 2008, în spectacolul de balet „Baiadera”, și în luna mai a anului 2010, în „Giselle”.
În 2009, evoluția balerinei Alina Cojocaru în spectacolul „Giselle” din 2001, la Royal Opera House din Londra, s-a clasat pe locul zece în topul celor mai bune dansuri ale deceniului.
Totodată, Alina Cojocaru s-a numărat printre cele patru laureate ale premiului „Balerina deceniului”, decernat anul trecut cu ocazia unei prestigioase gale internaționale de balet – „Stars of the 21st Century” – care a fost organizată la Moscova. În afară de Alina Cojocaru, atunci au mai fost premiate Lucia Lacarra din Spania și Svetlana Lunkina și Diana Vishneva din Rusia.
