BALCĂUȚI.
Balcăuții, sat atestat sub numele de „Balinți pe Siret”, în 7 iulie 1430, a fost moșia lui Ioan Jumetate, moștenit de unul dintre feciorii săi, Mândrul, la împărțeala între frați, la care au mai participat Jurju și Știful.
În eforturile sale de a-și înzestra noua ctitorie, mănăstirea Putna, Ștefan cel Mare cumpără satul Balcăuți, în 10 septembrie 1471, cu 120 zloți tătărăști, de la Oană, fratele lui Alexa spătar. Alexa cumpărase, la rândul lui, satul de la Iurghici, care-l primise danie, pentru slujbă credincioasă, de la tatăl lui Ștefan cel Mare, Bogdan al II-lea.
Odată intrat în iobăgie călugărească, satul se anonimizează, singurele mărturii fiind cele care se referă la conflictele cu megieșiile, precum cel din 10 ianuarie 1739, provocat de răzeșii din Botășința și din Rudești, care împresuraseră o bucată de loc din hotarul Balcăuților, iar egumenul Putnei, vigilent cu bunurile pământești, s-a plâns domniei, Grigore Ghica Vodă trimițându-l pe Miron sărdarul în cercetare.
Hotarnica Balcăuților, făcută de Vasile Buhăescu, în 1762, în baza hotarnicei din 12 iunie 1745, cuprinde următoarele repere toponimice: Drumul Iancului Voievod, Balta rotundă, pârâul Balcăuților, dealul Obcina, hotarul Calafindeștilor și Botoșeniței, Pădurea lungă către Siret, hotarul Rudeștilor, târgul Siret, bucata din hotarul târgului Siret dăruită de Ștefan Petriceicu mănăstirii Sf. Onufrei, zăgazul domnesc, zăganul lui Lazăr, drumul către Suceava.
În 1774, satul era o seliște pustie, pe care mănăstirea Putna o arendează, în 16 octombrie 1784, unor lipoveni.
În 1780, satul avea 113 familii lipovenești, dar o parte dintre acestea se mută în alte seliști pustii, în vecinătatea lipovenilor din Balcăuți așezându-se, în 1786, câteva familii de ceangăi, care și-au numit cătunul Laudonfalva.
În 1843, parohia din Balcăuți, cu 735 enoriași, avea un preot administrator, pe Vasile BACINSCHI. În 1876, parohul Ioan HOSTIUC păstorea peste 1.164 enoriași. Biserica din Balcăuți, restaurată de Maria SCHIRM, în 1876, era slujită, în 1907, de parohul Ioan HOSTIUC, născut în 1839, preot din 1866, paroh din 1871, cantor fiind Epifanie BACINSCHI, născut în 1873, angajat cantor în anul 1900.
O școală cu 3 clase funcționa, la Balcăuți, din 1882[1].
În 1890, Balcăuții aveau 1.158 locuitori. Preot era Ioan Hostiuc, iar cantor bisericesc, Vasile Casparovici. Primarul se numea Ilie Odoviciuc, iar învățătorul, Ilie Lăcustă.
În 1910, satul Balcăuți era, în întregime, de limbă slavă.
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 46, 1876 p. 34, 1907 p. 130
