Balanța vieții (II)



Mulți părinți încă trăiesc cu concepția învechită cum că unui copil trebuie să-i arăți că-l iubești doar atunci când doarme. Această idee este foarte greșită, deoarece nu este normal ca un părinte să-i arate copilului său numai partea autoritară.
Cred că un copil dacă se simte iubit are toate șansele să iubească și el viața, ceea ce este frumos în jurul lui, iar la rândul lui să ofere iubire. Simțind dragostea părintească, el are curaj sa înfrunte altfel viața știind că orice ar fi, are lângă el persoane de nădejde pe care se poate baza la bine și la rău.
Fiecare etapă aduce modificări caracteristice vârstei și din cauză că suntem în urmă cu noutățile și schimbările din viața copilului nostru uneori suntem surprinși de maturitatea gândirii lor chiar dacă sunt la o vârsta fragedă. Fiți aproape de copii chiar dacă valorile materiale nu se ridică la nivelul așteptărilor, deoarece atunci când vor simți dragoste, înțelegere, sprijin, vor trece prin viață mai ușor știind că au un umăr pe care să se sprijine.
Dacă noi nu plantăm lucruri frumoase, nu avem grijă ca ele să nu lipsească celor dragi, fie că este vorba de partenerul de viață, copii, părinți sau chiar necunoscuți, cum vrem să culegem recolta ?
La locurile de muncă suntem colegi doar în condica de prezență și pe statul de plată. Frica de ziua de mâine care nu exclude posibilitatea de a rămâne fără serviciu ne-a transformat în niște persoane reci și egoiste. Aceasta frică ne-a paralizat simțurile si suntem parca închiși între patru pereți fără uși și fără ferestre, astfel nu lăsăm să intre în încăpere nimic și nici nu aruncăm nici o privire în jur. Izbindu-ne de acești patru pereți, pierdem adevăratele valori și ne transformăm în roboți, deci să nu ne mai mirăm că uneori sunt utilaje care înlocuiesc oameni.
Ne punem pe chipuri masca indiferenței, egoismului chiar și a răutății și uităm că munca în echipă aduce mai multă eficiență pe toate planurile și chiar o mare satisfacție pe plan sentimental.
Oare chiar nu mai e timp de nimic acum ? Nu, nu vreau să cred că totul e pierdut.
Se spune ca acolo unde a fost foc rămâne cenușă, deci ceva se poate reaprinde. Avem atât de multe lucruri bune si frumoase pe care le putem oferi celor din jur.
Oricât de greu trecem prin această perioadă plină de evenimente triste și chiar de lipsuri, asta nu înseamnă că nu avem resurse necesare să fim mai buni, mai toleranți și să oferim celor din jur prietenie, dragoste, încredere, colegialitate.
Hai să încercam să distrugem gardurile din jurul sufletelor mostre, să evadăm dintre cei patru pereți care ne îngrădesc persoana, căci doar așa vom lăsa să iasă la suprafață tot ce este mai bun și mai frumos din ființa noastră și arătând celor din jur respect, dragoste, înțelegere și prietenie, atunci vom reuși să fim și noi fericiți cu adevărat, cu alte cuvinte, vom readuce în echilibru balanța vieții.
Cristina DIACONU
Oficiul Poștal Câmpulung Moldovenesc nr. 1