BĂLĂCEANA (I).
Satul Bălăceana, proprietate a lui Toader vistier, tatăl pârcălabului Petru, a fost atestat documentar în 15 martie 1490, când, printre bisericile întărite de Ștefan cel Mare Episcopiei de Rădăuți, se afla și „a 43-a biserică, la Bălăceani, cu popă”. În 12 iunie 1624, Miron, nepotul Candachiei, fata pârcălabului Petru, vindea partea lui din „satul Bălăceani” lui Stratulat Dobrețchi ot (din) Bălăceani, pentru 30 de taleri. În 1640, Dobrețchi cumpăra, cu 200 taleri de argint, și părțile de sat moștenite de nepoatele lui Toader vistier, Mărica, Ghervasia, Teodosia și Rada – fetele Chindiei, precum și de Teta, femeia lui Drăghici, fata Cărcănei, adică „giumătate de satu den Bălăceani, partea den sus, dinspre Ilișeaști, cu loc de masă și de eleșteu, și cu pomăt și lazuri”. În anul următor, în 21 mai 1641, se mai menționează un nume răzeșesc la Bălăceana, cel al Antimiei, văduva lui Dumitrașco Tureatcă, care primește uric de la Vasile Vodă pentru o a șasea parte din sat.
Neamul Dobrețchi stăpânește moșia până pe la anul 1700, când o cumpără Toader Calmășul ot Câmpulung, fost pârcălab de Hotin și tatăl viitorilor voievozi Callimah, de la „Toader Dobrețchi și de la Gahița, fata Cărstii, nepoata lui Dobrețchi”.
În 22 mai 1716, Bălăceana este cumpărată, cu 60 lei, de Ionașco Isăcescul, ctitorul mănăstirii Ilișești, care, încă din 21 iunie 1714, încredința moșiile sale obștii călugărești, cu care populase moșia sa. Dar mănăstirea a fost văduvită de dania din urmă, odată cu stăpânirea rusească, atunci când Simion Tăutul împresurase 40-50 de fălci din moșia Bălăceana, așa că Sava ieromonah, în numele egumenului Meletie, s-a plâns Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina, în 24 decembrie 1791, ignorând faptul că, de cinci ani, averile mănăstirești fuseseră secularizate.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Bălăceana, în Ocolul Vicovilor, fără alte precizări, „42 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, 1 femeie săracă și 40 birnici.
În 14 mai 1737, pentru că Ionașco Isăcescul murise fără să lase un testament, Grigori Ghica Vodă întărește ctitoriei sale, mănăstirea Ilișești, „sat întreg Bălăceanii”.
În 1774, Bălăceana avea 54 de gospodării, iar în 1784, 144.
La Bălăceana s-au stabilit, până în 27 ianuarie 1778, împreună cu familiile lor, ardelenii Dumitru Someșan și Ion Someșan din Dumitra Mică, Iacob Hoffmann, Axentie Doboș, Vasile Doboș, Teodor Lolică, Grigorie Doboș, Vasile, Ieremie, Simeon, Alexie, Mihai și Anton Boca, Grigore Ilișoi, Ion, George și Vasile Țaba și Grigore Crețul din Ilva Mare, Ioan Țaba din Feldioara, Procop Mihali din Ilva Mică, Nichita Moroșan din Budești, Ion, Toader și Ioniță Moldovan, Constantin Grăsău, Toader Leșu, Ion Mironeș și Petru și Silvestru Iftimie din Bochia, Vasile RUSU și văduva Maria IȘI din Budac, Samson și Petru Tofan, Ioan a Cozmei, Constantin Herța, Gherasim Roman, Ieremiță Gherazie, Ioan, Iacob și Iftimie Ureche, Nicolae Sălcel, Mariana Lunchii, Marcu Strugar, Ion Timoftei, Vasile Dubuean și Precop Petrișor din Maier, Ioan Rotar din Iuș, Alexie Șimon din Chirales, Vasile și Filip Mihalache din Rebrișoara, Alexie și Ioan Figeșan din Figa, Ion Moroșan din Moisei, Ion Moroșan din Frișu, Dumitru Câmpan din Bungard, Ioniță Rusu, Petru, Iacob și George Târnoveanu din Buduș pe Someș, Dumitru Nicon și Vasile Rotar din Șirling, Toader Croitor, Ioan Horga, Anton și Ieremia Sas, Gherasim și Ioan Florea și văduva Irina lui Grigore, din Leșu Ilvei, Lupu, Ion și Grigore Țipurlea din Legiu, Vasile, Teodor și Christă Râpanu din Râpa de Jos, Maftei Ungurean și Ion Marșină din Arcălia, Teodor și Manoli Ungurean din Măgheruș, văduva Maria Bechner din Menifalău, Roman Ianușcu din Sf. George, Iacob Ungurean din Căila și Gherman POPA din Călan pe Someș.
În 1843, biserica din Bălăceana, slujită de parohul George Seleski, avea 1.475 enoriași. În 1876, când parohia număra 2.138, paroh era Leon von Androchowicz. În 1907, paroh în Bălăceana era George Boca, născut în 1853, preot din 1883, paroh din 1905, preot cooperator era Michail Jemna, născut în 1870, preot din anul 1900, iar cantor bisericesc, angajat în 1904, era Victor Jemna, născut în 1884.
O școală cu 4 clase funcționa, la Botoșana, din anul 1884[2].
În noaptea de 28 spre 29 iulie 1886, casa preotului Leon de Androchovici din Bălăceana a fost împresurată de 12 tâlhari, care „l-au bătut pe numitul paroh cu cetleie” și l-au prădat de 6 teancuri a câte 50 florini, 2 teancuri a câte 5 florini, un teanc cu monede de câte 1 florin, 5 sau 6 florini noi de argint, 10 florini în „puișori” de câte 20 creițari, 4 galbeni găuriți, 2 galbeni buni, o cutie de lemn plină cu monede diferite, un ciorap în care erau puși la păstrare 12 galbeni, 2 taleri de la Maria Tereza, mai multe ruble de argint, mai mulți florini noi de argint și câțiva „puișori” vechi ungurești. Cuviosul și mult prea strângătorul părinte anunța că „este gata să deie aceluia care va descoperi pre hoți 100 florini”[3].
În 1890, Bălăceana avea 2.324 locuitori, păstoriți de administratorul parohial Theodor Balan și de cantorul Ambrosie Jemna. Primar al satului era Ioan Sauer, iar învățători, Alexie Rusu și Panoria Capstrâmb.
În aceeași perioadă, se înregistrau la Bălăceana 50 familii de evrei, dar care nu aveau sinagogă, baie ritualică și școală proprii.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 341
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 43, 1876 p. 41, 1907 p. 152
[3] REVISTA POLITICĂ, Anul I, nr. 7, 15 August 1886, p. 4