BĂIȘEȘTI (III).
Hotarul între cele două părți de sat începea de la râul Moldova, urca pe Șomuzul Mic, pe la moara mănăstirii, aflată la stânga moșiei lui Stroescul, îngloba în proprietatea mănăstirească și casele supușilor Ioniță Presăcar și Teodor Moldovan, continua, în partea stângă, de-a lungul drumului din mijlocul satului, trecea pe lângă casa supusului Miron Gagea, dar și pe lângă cea a preotului Lupu, ambele aflate pe moșia lui Stroescul, și se sfârșea în Cordunul (granița) de pe Moldova.
Din fericire pentru băișeșteni, averile mănăstirești au fost confiscate, în 1786, iar obștea satului și fiecare țăran au beneficiat, atunci, de o primă împroprietărire cu pământ arabil (fiecare, cât avea în lucru), cu pășuni și fânețe.
Emigranții transilvăneni s-au stabilit, la Băișești, doar pe moșia Mănăstirii Humorului, primul dintre ei fiind Toader URECHE, plugar din Toplița, care s-a stabilit în vatra satului, în 1727, împreună cu soția și un fecior. Ceilalți emigranți, capi ai unor familii numeroase, stabiliți la Băișești între anii 1768-1778 și menționați de Consignațiunile lui Enzenberg din 27 ianuarie și 15 decembrie 1778, au fost: fostul preot din Silvaș, Popa Samuil LUPU, fostul vornic din Silvaș, Ioan BACIU, fratele lui, Vasile BACIU, dar și un alt Ioan BACIU, fost vataman în Ruștior; plugarul Toader ALDEA a venit din Dicea, iar Ihnat DOBREAN, din Voila; din Toplița, au venit, împreună cu familiile, plugarii Nicolae SOZIN, Vasile GUȘU, Toader GUȘU, Vasile TRUȚU, Gavril SPODAR și Simeon GOGA; din Gurghiu, a venit Toader COJOCARU, din Modac, Trifon GRAMĂ, iar din Aneniș, Simeon MOCANU; din Budac, au venit Axent MORARIU și Fodor MORARIU; din Sân Martin, au venit Dănilă URSU, Vasile CROITOR, Dănilă ȘANDRU, Dănilă URSU și Gheorghe BANCEAC; din Gârdani, Vasile DĂNILĂ; din Borșa, Petru UNGUREAN, Vasile UNGUREAN și Ilie UNGUREAN; din Șimuș, Miletie UNGUREAN; din Galați, sat mai la sud de Bistrița, Gavril MORARIU; din Boghiș, Toader și Ioan ZGURVAN; din Vandiș, Costan RUSU; din Șieuț, Vasile MOLDOVAN și Ioan RUSU; din Șulumberg, Simeon PETRUȚ; din Dombrava, George NOVAC; din Șopteriu, Vasile CÂRSTEAN; din Hotar, Vasile UNGUREANU, iar din Ormeniș-Cluj, Ion MACARIE.
În 1776, satul Băișești avea doar 15 familii, iar în 1784, numărul gospodăriilor sporește, pe seama emigrărilor din Ardeal, la 79 de familii. În 1890, satul avea 1.129 locuitori, păstoriți de preotul Ilarion Siretean și de cantorul Ioan Vasilovici. Învățător, în școala sătească, era Simion Medvighi.
În 1843, când avea doar 321 locuitori, altarul bisericii din Băișești nu era slujit de nimeni, așa cum nu era slujit nici în 1876, când biserica avea 1.616 enoriași, iar patroni erau, pe lângă statul austriac, și frații armeni Gabriel și Garabet de PRUNKUL. În 1907, biserica din Băișești, construită, în 1771, de Constantin STROIESCUL, și restaurată în 1869, se afla în proprietatea statului austriac și a Eufrosinei de PANTASI, fiind slujită de preotul Ilarion SIRETEAN, născut în 1853, preot din 1880, și de cantorul Ioan VASILOVICI, născut în 1853, cantor din 1900.
O școală cu 3 clase funcționa, la Băișești, din 1885[1].
Începând din ziua de 15 august 1895, „din Baiașesci primim numele acelor bravi români, care stau vitejește împotriva rachiului, dând așa pildă și altora să se țâie de sfânta trezvie. Eacă numele acelor bravi: primarul Mihai BOZONC, Mihai RUSU, George ARSENTI, Vasile alui Niculai BLANAR, Petru alui Gheorghe alui Ioan BLANAR, Nicolai CROITOR, Petrea CORA, Ioan CORA, Ion alui Simeon CORA, Roman alui Teodor BLANAR, Teodor BRĂDĂȚAN, Alexandru VODĂ, George FLOCEA, George alui George POPOVICI, George alui George BLANAR, Constantin alui George BLANAR, Andrei MONORAN, George CROITOR, Ion alui Ioan POPOVICI, Ion alui Dimitrie TATAR, Dimitrie alui Petru VODĂ, Dimitrie alui Ioan ALDEA, Teodor BOZONC, George alui Nicolai POPOVICI, George alui Dimitrie VODĂ, Nicolai GAGEA, Teodor alui Ioan GAGEA, George RUSU, Vasile CIURLĂ, George CIURLĂ, George GAGEA, ZALUȚCHI, Dimitrie CORA, Dimitrie VLAD, Teodor VULTUR, Mihai VODĂ, Mihai alui Petrea BISTRIȚAN, Dimitrie ZEGREAN, Teodor VODĂ, Ioan PINAR, Petrea CAZACIUC, Ioan MALINOVSCHI, Vasile BISTRIȚAN, Petrea ALDEA, George LOZNICER și Ioan BISTRIȚAN”[2].
Însoțirea Raiffeisen se înființează, la Băișești, în anul 1903, sub președinția cantorului bisericesc Ioan Vasilovici, și sub direcțiunea preotului Ilarion Siretean. Vistiernic al noii bănci rurale era Leon Vasilovici.
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 52, 1876 p. 54, 1907 p. 93
[2] DEȘTEPTAREA, Nr. 16/1895, p. 130