Este limpede ca lumina zilei în care nu plouă, nu-i ceață, iar „Ambro” nu poluează atmosfera, că demiterile de la vârful Inspectoratului Școlar Suceava au o puternică doză de politic.
Dacă PLD-ul n-ar fi încercat să rupă PNL-ul în paișpe, iar PD-ul nu s-ar fi rupt din Alianța D.A., Ministerul Educației condus de Cristian Adomniței (PNL) nu le-ar fi trântit câte un calificativ de „nesatisfăcător” și ușa Inspectoratului în nas lui Petru Carcalete (PLD), fost inspector general, și lui Daniel Hrenciuc (PD), fost inspector adjunct. Când lucrurile au fost clare, adică în momentul în care cei doi au primit pe fax demisiile, partidele din care fac parte au sărit să le ia apărarea.
Prea târziu și cam prea penibil gestul liderilor PD și PLD de a critica mișcarea făcută de ministrul PNL al Educației. Cele două formațiuni politice uită că domnii Carcalete și Hrenciuc au ajuns unde au ajuns datorită politicului. Nu spune că nimeni că profesorii Carcalete și Hrenciuc n-ar fi meritat să conducă Inspectoratul, însă cei doi nu ar fi pupat funcțiile respective dacă nu ar fi fost membri PNL sau PD.
Ca o paranteză fie spus, în campania electorală din 2004, Alianța D.A. critica PSD-ul pentru că a politizat instituțiile statului. Abia după schimbarea puterii politice am înțeles de ce erau atât de înverșunați cei de la Alianță: pentru că vroiau să le politizeze ei.
Și dacă liderul PD Suceava, Eugen Uricec, a fost ceva mai reținut în declarații, liderul PLD, deputatul Dumitru Pardău, a fost mai slobod la gură. Din cele spuse de domnul Pardău a reieșit ori că acesta suferă de scenarită cronică, ori că dumnealui are un umor nebun care, însă, din păcate, este unul involuntar. Doar epoca voluntariatului a apus de mult, ce naiba?! A declarat șeful PLD: „Este clar că e o mișcare politică bine calculată de ministrul educației. Domnul Adomniței, sucevean fiind, încearcă să-și elimine potențialii adversari politici. Ne așteptăm ca domnul ministru să candideze în 2008 pe listele PNL Suceava și din timp încearcă să-și facă culoar și să-și elimine adversarii politici”. Adică, vezi Doamne, domnul Adomniței se teme de domnul Carcalete. Probabil că s-o fi temând, însă numai pentru faptul că acesta ar putea să-i pună pe niște băieți de la seral să-i taie cauciucurile de la mașină, să-i scrie pe jeep „4×4=16” ori să-i murdărească mânerul de la portieră cu pastă de dinți. Cristian Adomniței o fi el cum o fi, dar totuși este ministru și are o notorietate mult mai mare decât Petru Carcalete, iar acest lucru este foarte important în campaniile electorale. În plus, domnul Adomniței vorbește, chit că uneori spune prostii, iar costumul de haine îl prinde bine. De partea cealaltă, domnul Carcalete n-a reușit să se facă vizibil în perioada cât a fost șef al Inspectoratului Școlar, n-a știut să comunice, n-a învățat să zâmbească atunci când trebuie și încă n-a găsit costumul de haine care să-l avantajeze. Atunci, despre ce vorbim? Despre scenarita cronică de care suferă deputatul Dumitru Pardău și despre faptul că acesta chiar crede că la PLD s-au adunat cei mai frumoși, cei mai deștepți și cei mai carismatici activiști de partid, în frunte cu Petru Carcalete. Pardon, în frunte cu șeful lui Petru Carcalete, Dumitru Pardău.
