Baia de sânge din orașele Bucovinei a fost urmată de arestări masive și condamnări la închisoare

În urmă cu exact 75 de ani, societatea românească a trecut prin momente sângeroase, iar localitățile aflate acum în județul Suceava nu au fost ocolite de violențe. Se întâmpla în zilele de 21, 22 și 23 ianuarie 1941, iar evenimentele de atunci au influențat inclusiv istoria României, care după numai câteva luni intra în război alături de Germania Nazistă invadând URSS. Rebeliunea legionară, așa cum sunt denumite violențele de acum 75 de ani, a avut episoade în Suceava, Rădăuți și Câmpulung Moldovenesc, iar la final s-au consemnat morți, persoane arestate, dar și o nouă ordine impusă de câștigătorul disputei, mareșalul Ion Antonescu. Timp de trei zile, Monitorul de Suceava vă prezintă cum s-au derulat conflictele, în ordine cronologică, unele dintre ele cu arme de foc, iar în acest periplu în istorie sprijinul vine din partea lectorului universitar doctor Radu Florian Bruja de la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, cu informații adunate din arhive după o muncă intensă.
Ultima zi a rebeliunii legionare din 1941, din 23 ianuarie, a fost și cea mai dramatică. A fost ziua în care s-au tranșat lucrurile, iar consecințele au fost grave. După două zile relativ liniștite, rebeliunea a izbucnit violent și în județul Rădăuți. În zorii zilei de 23 ianuarie, în jur de 2.000 de legionari s-au apropiat de oraș dinspre Dornești, respectiv Marginea.
„Gărzile militare de la barierele orașului au somat grupurile de legionari să se retragă, însă fără succes. În urma schimburilor de focuri care au urmat, legionarii s-au împrăștiat, dar, ulterior, au reapărut în grupuri izolate în centrul orașului. Organizați în coloane, în jur de 2.000-3.000 de oameni au atacat sediile principalelor instituții din oraș, fiind vizate din nou: Prefectura, Poșta, Oficiul Telefoanelor, într-o dispută deosebit de intensă. Alții au devastat magazinele evreilor, omorând și maltratând câțiva etnici evrei. În urma unor brutale schimburi de focuri, legionarii s-au dispersat câteva momente, pentru a reveni și mai deciși, în centrul orașului. În jurul orei 11.30, conducătorii rebelilor au aflat situația din țară și s-au retras spre sediul legionar, unde au depus armele. Scurtă, dar extrem de violentă, rebeliunea din orașul Rădăuți a lăsat în urmă șase morți și patru răniți din partea legionarilor, dar și trei evrei morți, 12 grav răniți și alți 23 răniți ușor. În timpul luptelor au fost vandalizate magazinele lui Moses Lowenkopf și Moses Kornbluth, de unde s-au sustras mărfuri în valoare de 272.000 lei și în greutate de 330 kg! Între jafurile înregistrate se numără și devastarea hotelului lui Rudisch Solomon, furându-se din societățile comerciale evreiești produse și articole de încălțăminte, îmbrăcăminte, marochinărie, unelte agricole etc. Ca și la Câmpulung sau la Suceava, și la Rădăuți elevii Liceului «Hurmuzachi» au participat la rebeliune, dintre ei Virgil Popovici și Artur Ciornei fiind arestați”, a arătat lectorul universitar doctor Radu Florian Bruja.
La Siret lucrurile nu au degenerat așa cum s-a întâmplat la Rădăuți
Și în orașul Siret, legionarii au ocupat în dimineața zilei de 23 ianuarie sediul Poliției, dezarmând gardienii publici, dar aici lucrurile nu au degenerat. La 23 ianuarie, grupuri de legionari din Siret a plecat la Rădăuți și au luat parte la evenimentele de acolo.
„În Plasa Ștefan Vodă (Sucevița) s-au devastat casele evreiești și locatarii acestora au fost alungați. Moșia Margosches din Măneuți a fost ocupată, iar recolta rechiziționată. Primarul din Dornești a confiscat aparatele de radio de la evreii din comună și sinagoga a fost închisă. La Voivodeasa, notarul comunei a instigat populația să iasă la rebeliune. La Falcău au fost dezarmați gardienii de la Fabrica de cherestea. Directorul secției Brădet a Hergheliei Rădăuți a luat parte alături de angajații săi la evenimente. Au existat și cazuri când autoritățile s-au opus cu succes legionarilor, astfel încât în localitățile respective a fost liniște. Un exemplu, primarul comunei Volovăț, Gavril Băleanu, a refuzat să execute ordinele legionare și nu a dezarmat Postul de Jandarmi din localitate”, a menționat cadrul universitar sucevean.
Deși în județele Bucovinei, rebeliunea legionară a atins paroxismul la 23 ianuarie, aceste evenimente nu puteau ieși din cadrul celor petrecute în țară. Încă de la 5.00 dimineața, Horia Sima capitulase printr-un „Ordin către toți legionarii”. Ordinul era completat cu un altul care cerea autorităților să ocupe „cu gărzi puternice toate oficiile poștale, telegrafice și gările”; în caz de rezistență se putea trage în opozanți.
După revoltă a urmat actul de supunere: predarea armelor
În ziua de 23 ianuarie, în jurul amiezii, echipele legionare din județele Bucovinei au început să predea armele. La ora 12.00, în Câmpulung, șeful legionar Matei Hojbotă a început negocierile, asigurându-se că nu vor urma represalii.
„În urma unui comunicat s-a format o delegație de 20 de ofițeri condusă de lt. col. Gheorghiu, care a preluat instituțiile deținute de legionari. Acest transfer s-a făcut prin intermediul armatei germane, în jurul orei 22.00, căpitanul Heeze predând lt. col. Hănuș sediul Prefecturii județene. Wehrmacht-ul era într-o situație favorabilă fiindcă se bucura de încrederea ambelor tabere. Astfel a putut media conflictul, fără să lupte efectiv, și și-a impus punctul de vedere, fără pierderi. Liderul local al Mișcării Legionare, primar al orașului Câmpulung, Saghin Lazăr, a lansat un mesaj autorităților, prin care înfiera actele petrecute în timpul rebeliunii. În ciuda acestor înțelegeri, autoritățile române conduse de generalul Ion Antonescu au operat zeci de arestări pe cuprinsul țării, de aceste acțiuni nescăpând nici legionarii bucovineni. De altfel, Ion Antonescu a anunțat încă din 24 ianuarie că celor ce nu se vor preda, găsiți vinovați de participare la evenimente, li se va aplica „pedeapsa legionară” (aceasta era sinuciderea). Au fost arestați 5.283 de legionari în provincie, mulți din aceștia fiind eliberați ulterior. Pedepsele anunțate de Antonescu au fost drastice: condamnări între 10-15 ani, și chiar condamnare pe viață, în condiții de detenție grea. În realitate, numai capii legionari au primit condamnări mari”, a explicat lectorul universitar doctor Radu Florian Bruja.
Arestări și condamnări pe bandă rulantă
Eșecul rebeliunii în Bucovina este explicat de prăbușirea Mișcării din întreaga țară. Germania și-a retras sprijinul acordat inițial, alegând „cartea” generalului Antonescu. Misiunea militară germană din România nu a intervenit de la început în evenimente, așteptând decizia Berlinului. Șeful Misiunii militare germane la București, generalul Hansen, a mediat predarea legionarilor obținând de la Antonescu imunitatea celor care s-au predat. Pentru evitarea vărsării de sânge, generalul Antonescu a primit medierea germană dar, după liniștirea evenimentelor în țară, stăpân pe situație, a operat arestări masive din rândul participanților la rebeliune.
Cât despre consecințele acțiunilor din Bucovina, lectorul universitar doctor Radu Florian Bruja le-a explicat pas cu pas.
„Participanții la rebeliune din județele Bucovinei au fost arestați și deferiți Tribunalului Militar al Corpului 4 Armată din Iași. Printre sentințele date gardiștilor suceveni amintim: avocatul Ștefan Antonovici, condamnat la 2 ani închisoare corecțională și un an interdicție corecțională pentru «rebeliune contra autorității»; Alfred Dormer, condamnat la 3 ani închisoare pentru «crimă și injurii» aduse conducătorului statului; Nicolae Zvirid, 2 ani închisoare corecțională și unul de interdicție corecțională pentru «rebeliune contra autorității». Și un elev, Virgil Curiș, a fost condamnat la 3 ani de închisoare corecțională «pentru rebeliune contra autorității», plus 6 luni închisoare corecțională pentru «port ilegal de armă». A fost arestat și prefectul județului, Cristofor Rusu, considerat între șefii rebeliunii. Vasile Cârdei a participat la îngrijirea răniților din Rădăuți, aduși în localul gării orașului. Aici a fost găsit de militari, arestat și înaintat Parchetului Militar Iași pentru «participare la rebeliune». Alți legionari au fost arestați la mult timp după rebeliune. Este cazuri tinerilor V. Turtureanu și Dumitru Oniga, membri ai Frățiilor de Cruce din Suceava, participanți la evenimentele din ianuarie 1941, dar arestați și condamnați abia în aprilie 1942. Și Blănaru-Flamură a avut de suferit de pe urma Siguranței antonesciene, fiind anchetat la București în 1942 pentru participarea la rebeliune”, sunt consecințele rebeliunii de la Suceava așa cum au fost documentate din arhive de către lectorul universitar doctor Radu Florian Bruja.
Populația, dezamăgită de Mișcarea Legionară
În județul Rădăuți au fost arestați și înaintați aceluiași Tribunal Militar din Iași 28 de legionari, între care și preotul Dionisie Preda, profesorul Traian Mihalaș, învățătorul I. Balajan, comercianții Filip Jurovschi și Constantin Cazacu, muncitorii Ilie Țurcan și Procopie Negru, agricultorii Aurel Voronin și I. Ungureanu pentru infracțiuni asemănătoare, respectiv „participare la rebeliune” și „rebeliune contra autorității”.
La Câmpulung au fost deferiți justiției militare Dumitru Hojbotă, Nicu Mălinaș, Ion Bucur sau dr. Solomonescu.
„La procesul de la Iași în cazul legionarilor participanți la evenimente în Bucovina a fost chemat și Ion Zelea Codreanu. Acesta trebuia să ceară legionarilor bucovineni, în frunte cu Matei Hojbotă, să se dezică de Horia Sima, dar el l-a declarat și pe Ion Antonescu drept «dușman al Legiunii». Este cunoscută participarea clerului la rebeliune, unii preoți atacând, în gazetele bisericii, mitropoliții; un astfel de caz a fost înregistrat la Suceava. Din Mitropolia Bucovinei au fost implicați în evenimente doar trei preoți, puțini față de alte Mitropolii (39 la Mitropolia Ugro Vlahiei, 23 la Mitropolia Moldovei). Mitropolitul Bucovinei, tolerând situația din eparhia sa, și-a prezentat demisia după 23 ianuarie”, a arătat lectorul universitar doctor Radu Florian Bruja.
„Atât în țară, cât și în Bucovina marea masă de manevră participantă la evenimentele din 21-23 ianuarie a fost crunt dezamăgită de rezultatul final al conflictului. Revolta s-a transformat într-o baie de sânge pentru supraviețuire în care mulți participanți s-au dovedit huligani, departe de idealul reformist care a străbătut mișcarea în anii ’30. Un raport din februarie al Legiunii de Jandarmi din Rădăuți menționa dezamăgirea populației față de Mișcarea Legionară, învinovățită pentru declanșarea evenimentelor din ianuarie. Participarea Bucovinei la acest eveniment poate fi înțeleasă numai prin racordarea ei la evenimentele din întreaga țară, în ale cărei tipare s-a încadrat. Cu toate acestea, județele Bucovinei nu s-au aflat printre principalele centre ale rebeliunii legionare din 1941. Respectând proporțiile, în Bucovina s-au reflectat fidel aceste procente. Într-un material, amplu, intitulat «Contribuția Jandarmeriei la înăbușirea Rebeliunii», evenimentele din Bucovina erau trecute ca deosebit de grave, alături de cele din Banat, Valea Prahovei și Brașov”, sunt concluziile cadrului universitar sucevean despre evenimentele de acum 75 de ani.