BAHRINEȘTI.
În 26 mai 1670, fostul vistiernic Neculai și marele pitar Dumitrașco se înțelegeau să stăpânească frățește satul Bahrinești, „fiindu acel sat a Grămoae”.
În 31 mai 1695, „Anastasia, domnița doamnei Dafina”, nepoata lui Ionașco Jora și fata Dafinei și a lui Dumitru Buhuș, dăruia mănăstirii Cetățuia jumătate de sat Bahrinești, „care sat l-a fost cumpărat Nicolae visternicul și jupâneasa sa, Alecsandra, de la Grama cămărașul”. Anastasia, care se va căsători cu Gheorghe Duca Vodă, își numea mama „doamna Dafina”, pentru că Dafina, în cea de-a treia căsătorie, fusese doamna lui Istrati Dabija Vodă.
Cealaltă jumătate de sat aparținea mamei lui Stroici spătar, care, așa cum rezultă din uricul din 16 iunie 1705, obținut de Stroici, i l-a lăsat mama lui cu limbă de moarte, „precum mărturisi și preotul Fădor, cari au fost duhovnic mamei lui Stroici”.
În 16 ianuarie 1708, Sanda cluceroia și feciorii ei, Ursul postelnic, Gheorghiea postelnic, Antiohie medelnicer și Gavriluță, vindeau egumenului mănăstirii Putna, Calistru, pentru 150 lei, partea de sat Bahrinești pe care o stăpânise Stroici, „fiindu-ne nouă danie de mătușa noastră, de Cărstăna, fata Gramăi, giupâneasa lui Statie, ce au fost vistiernic, pentru multe datorii ce am plătit și noi a mătușei noastre, a Slătioea”.
În 2 august 1741, Gheorghe Perjul, frații săi și vara lui, Paraschiva, obțineau uric de la Grigori Ghica Vodă pentru „moșiile ce zisă că au di pe părinții lor” în Bahrinești. În 1742, când s-au împărțit moșiile lui Miron Costin între feciorii lui, partea lui din Bahrinești a revenit lui Ion Costin.
În 25 iulie 1761, Lupul Stroici obținea uric pentru jumătate din satul Bahrinești, care era „driaptă ocină și moșie a lui de baștină”, plângându-se că foștii lui iobagi, care plantaseră livezi la Bahrinești, dar s-au răzlețit pe alte moșii, veneau la vreme de toamnă și culegeau fructele.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Bahrinești, în Ocolul Berhometelor, fără alte precizări, „20 – toată suma caselor”, însemnând 2 popi, 3 femei sărace, 3 argați ai lui Lupul Stroici și 12 birnici.
Recensământul din 1775 al generalului von Spleny, înregistrează satul Bahrinești, din Ocolul Berhometelor, cu 3 popi și 22 țărani, iar „Topografia” lui Werenka, pentru 1774, menționează 20 familii, sporite la 63, până în 1784.
Partea de sat a lui Lupul Stroici și a jupânesei Anița a fost moștenită de fiul lor, mazilul Antohi Stroici, care, în 4 ianuarie 1779, se plângea generalului Enzenberg de împresurare din partea mănăstirii Putna.
Vecin cu târgul Siretului, cu Bainții, Bănceștii, Mușenița, Vășcăuți pe Siret, Cerepcăuți, Volcineț și cu moșia Moiseni, Bahrineștii aparțineau, în 1783, în părți egale, mănăstirii Cetățuia și lui Antioh Stroici. În același document sunt menționate și „trei movile în pădure, unde stau lingurari”, „livada lui Ungureanu și Murguleț”, „Movila îngrădită”, Poiana lui Velișco și „Drumul Iancului” (Voievod). Mănăstirea Cetățuia va arenda partea ei de sat, pe șase ani, în 9 mai 1793, lui Todori Mustață, apoi, din 23 iunie 1799, lui Graf Iacob Logoteti.
Antohi Stroici, care moare în ziua de 9 februarie 1814, dăruia, în aceeași zi, partea lui de sat Bahrinești, în părți egale, copiilor lui, Gheorghe, Manolachi, Petrachi, Mihalachi și Nicolai. Gheorghe Stroici va lăsa jupânesei Elisaveta și copiilor lor, Ioan, Maria, Zoița, Catarina, Maranda și Simeon, a cincia parte din jumătate de sat Bahrinești, în 14 mai 1832. Petrachi Stroici va vinde partea lui de sat, în 10 noiembrie 1834, lui Ioan Vasilco, pentru 1.320 guldeni.
Parohia din Bahrinești sau Cetățuia există din 8 decembrie 1870. În 1876, patroni ai bisericii din Bahrinești, cu 972 enoriași, erau Ioann von MUSTAZZA și Christofor von JAKUBOWICZ, iar paroh era Georgie MIRONOVICI. În 1907, când patroni ai bisericii erau obștea din Volcineț și Johann HERMANN, paroh era Ștefan CEPIȘCA, născut în 1870, preot din 1898, paroh din 1905, iar cantor era, din 1884, Ismail SIRETEAN, născut în 1861.
O școală cu două clase activa, în Bahrinești, din 1884[2].
În 1890, satul Bahrinești avea 1.100 locuitori, fruntașii obștii fiind primarul Ioan Tofan, preotul Ștefan Selenschi, învățătorul Alexandru Dunic și cantorul bisericesc Ismail Siretean.
Numele familiilor țărănești, adunate în vatra Bahrineștilor, în vremurile începuturilor, sunt păstrate de toponimica părților de sat: Corneni, Dăscăleni, Hurjuia, Lăzăreni, Tofaneni, Ungureni și Văleni, alte două părți de sat purtând nume arbitrare, Fundătura și Șirlivăț.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 338
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1876 p. 66, 1907 p. 163