Gluma cu Mourinho de Vaslui s-a îngroșat. Chelsea s-a dus la Liverpool cu doar două-trei implanturi și a dat lovitura. Păcat pentru Liverpool, dar păcat și pentru Chelsea. Norocul lui Mourinho s-a vărsat unde nu trebuia, adică în competiția internă.
De-aia mi s-a părut exagerată izbucnirea de bucurie a portughezului, după golul acela de curtea școlii, ieșit din conlucrarea ex-ului Torres cu brazilianul Willian, pentru că titlul în Premier League este posibil doar dacă s-ar alinia planetele. Iar planetele s-au aliniat deja, ca un pluton de veterani, la acea minge scăpată de Steven Gerrard pe sub crampoane, ceea ce n-ar fi fost o greșeală decisivă dacă n-ar fi alunecat în secunda următoare… Dar căpitanul lui Liverpool nu greșește singur, nu alunecă singur, nu va fi niciodată singur. Corul suporterilor a fost covârșitor la încheierea partidei, deși titlul mult așteptat ține acum tocmai de marea rivală din oraș, Everton. Aceasta o va primi pe Manchester City acasă în etapa viitoare și se poate spune că Liverpool este cam singurul loc unde mai poate pierde puncte, astfel încât cealaltă jumătate de oraș să iasă campioană. În momentul în care scriu, City este cu moralul la stele, a înscris de timpuriu și conduce cu 2-0 la Crystal Palace, doar la pauză, deocamdată. Nu văd ce le-ar recomanda pe gazde fie și pentru o egalare, dar, dacă se va fi întâmplat, atunci Premier chiar este o competiție nebună-crazy-mad!
Revenind la Mourinho Specialul, îmi place să cred că are și bafta asta o limită, precum bombele care nu cad niciodată în același loc. Asta se va vedea, sper, la returul cu Atletico Madrid, de miercuri. Oamenii lui Simeone au deschis și ei scorul la Valencia, conducând de asemenea la pauză, dar nu pot ști dacă vor fi păstrat avantajul până la final. Chiar acum, pe ultima frază, am prins și ratarea imensă a lui Diego Costa, singur cu portarul: o minge pe care scria „campeones”!
