Între meșterii populari, meșteșugarii și artizanii prezenți la Târgul de Sânziene din Parcul Central al Sucevei l-am reîntâlnit în acest an pe confecționerul de căciuli Constantin Ciubotărița, sau Badea Costică din Joldești, așa cum îi spun mai toți cei care-l cunosc, fie că poartă sau nu una dintre căciulile făcute de el.
„Tata căciularilor” la mai toate târgurile de meșteri din țară
Anul trecut, la Zilele Humorului, Badea Costică din Joldești a fost cel care, la deschiderea Târgului Meșteșugarilor, cu cușma țuguiată bine îndesată pe creștet (așa cum purtau pe vremuri glotașii), i-a întâmpinat, cântând din fluier, pe primarul humorean Marius Ursaciuc și pe meșterul cioplitor Florin Cramariuc („uns” pentru trei zile ca „Primar al Meșteșugarilor”), cu tot alaiul lor de însoțitori.
Badea Costică din Joldești (Vorona, județul Botoșani) este „tata căciularilor” la mai toate târgurile de meșteri din țară.
La 55 de ani are în urmă vreo trei decenii de „căciulărie”, meșteșug pe care l-a moștenit din familie, de la bunicul și tatăl său, care tot căciuli au făcut.
Badea Costică s-a lăsat de sculptură și de meșteșugul prelucrării lemnului („am fost și tâmplar oleacă…”), pe care le-a învățat la Suceava (la Grupul Școlar Nr. 2), când s-a convins că oamenii „nu prețuiau munca”, văzând cum lucruri realizate cu multă migală (casete frumos încheiate și meșteșugit încrustate, diverse obiecte utilitare decorate cu intarsii de furnir din lemn de diverse esențe…) zăceau aruncate într-o totală abandonare.
Așa că, deși încă de copil mai „cosea câte un dos de căciulă” la îndemnul tatălui său, în anii de junețe s-a întors către meșteșugul familial, cu care-și câștigă traiul și astăzi.
„Neapărat trebuie să purtăm căciulă, că ne ferește de boală!”
Prima căciulă cu bordură (făcută de tatăl său) a purtat-o el, cu mândrie, la începutul anilor ’80.
Pe la 25-26 de ani s-a apucat serios de lucru, de croit și de cusut căciuli. Face căciuli faine și trainice, „cusute la mână”, din pielicele de miel, pe care le achiziționează din primăvară de la ciobani, le dubește singur, le dă la vopsit și apoi le „întinde la cui”, spre a face din ele căciuli simple sau cu bordură.
Dacă o căciulă simplă îi ia trei-patru ore de lucru, la o căciulă cu bordură (la care folosește și șapte pielicele) lucrează circa opt ore.
Prețurile astăzi nu mai sunt cum au fost. O căciulă simplă se vinde cu prețul minim de 80 de lei, iar una cu bordură începând cu 100, dar poate ajunge și la 1.000 de lei.
Nici oamenii nu mai poartă căciuli, ca altădată.
„Tineretul – spune badea Costică – nu știe că fără căciulă pe cap nu e bine! Înainte oamenii se protejau, aveau grijă să-și ferească iarna capul de frig, astăzi au devenit neglijenți!”
Spune că sunt încă locuri în care căciula se află la loc de cinste. Așa este la Mălini, la Fălticeni sau la Câmpulung Moldovenesc.
„Neapărat trebuie să purtăm căciulă – spune el aranjându-și cușma pe creștet – că ne ferește de boală!”
Și, cum omul gospodar își face vara sanie și iarna car, încă de acum, din luna lui Cireșar și până la toamnă, ar fi bine să ne luăm o căciulă „cusută la mână” de Badea Costică, din Joldești.
