BADEA CÂRȚAN ÎN U.E.

Se organizează periodic, într-un deplin dezinteres al presei, o Consfătuire Națională a Intelectualilor de la Sate. În pofida anonimatului, organizațiile -private! – care-l gospodăresc își continuă truda de furnică (mai bine zis de albină, fiindcă bătrâna revistă pentru sate „Albina românească” este vioara primă și singura publicație ce reflectă conștiincios dezbaterile de la Bușteni. O secondează revista (format carte) „Pluralitas”, care „apare când iese de sub tipar” și din filele căreia aflăm că respectivele consfătuiri s-au bucurat de participări alese, au primit saluturi consistente de la președinții României, de la Patriarh și alte înalte fețe, ba chiar și ceva sprijin financiar din partea Ministerului Culturii. Rămânând, în esență, o inițiativă privată. Câtă vreme starea precară a satului atârnă ca un pietroi de gâtul României europene, demersurile de cercetare a ruralului în componentele sale sociologice, de mediu, filosofice și spirituale, cultural-educaționale, însoțită de considerații practice („componenta propriilor inițiative”, „componenta sprijinului guvernamental și european”) nu poate fi decât salutată cu interes și respect. Cea de a V-a Consfătuire, petrecută în acest sfârșit de an, vine cu o inițiativă mai mult decât remarcabilă, intitulată „Carte și arte”. Ar fi vorba despre o rețea internet de informare culturală, artistică și de inițiativă cetățenească, menită să realizeze, prin actualizare perpetuă, o hartă contemporană românească vie a vieții culturale și a inițiativelor locale. Ar fi fost de așteptat ca astfel de idee organizatorică să poarte semnătura Guvernului, ori a Ministerului Culturii, câtă vreme presa a semnalat în atâtea rânduri regretabila absență a unei informări coerente privind evenimentul cultural românesc petrecut dincolo de granițele Capitalei. Cea mai văduvită pare a fi cartea, supusă unui continuu proces de enclavizare. Lipsește, mai întâi, o difuzare centralizată (cuvântul „centralizat” nu sună prea bine, dar altă rimă n-am avut!) și, înainte de aceasta, informarea elementară asupra aparițiilor editoriale din provincie. Nu se știe, la lași, ce s-a tipărit la Craiova, la Suceava, ce noutăți au apărut la Timișoara, la Brașov, care-i contribuția în domeniu a Constanței, Aradului, Clujului, Maramureșului. Cel mai afectat rămânând satul, blagoslovit doar cu programele televiziunii publice, cu librării (pe unde mai sunt…) în care cartea-i a șaptea roată la căruță după pixuri și radiere, cu gazete întârziate și, ades, cu drumuri pe care Badea Cârțan n-ar mai cuteza să le măsoare, per-pedes, cu traista de cărți în spinare. A V-a Consfătuire propune înființarea unui website înzestrat cu 6 meniuri și sistem propriu de căutare. Cei ce-l accesează vor afla lesne informațiile esențiale privind apariția, evenimentul, inițiativa, împreună cu date despre organizatori, mijloace de acces (ori de procurare, în cazul cărții), link-uri sau website-uri personale. S-ar înfiripa astfel o hartă virtuală a României culturale, însoțită și de un Forum destinat conversațiilor directe „la temă”. Până aici, toate bune și frumoase (evident, dacă pe Forum nu vor fi postate porcărele și injurii, după obiceiul încetățenit al defulării complexaților pe internet). Rămân parțial (ori chiar deloc) rezolvate două chestiuni fundamentale. Prima: cu ce fonduri va fi susținută funcționarea logisticii (bănuind că ceva-ceva există, calculatoare ajungând, acum, la școli, primării, parohii). Inițiatorii văd posibilă susținerea website-ului prin finanțări și gratuități acordate de proprietarii rețelelor. Ar fi frumos. Chiar prea frumos, dar am mari îndoieli că s-ar putea construi o rețea a-toate-acoperitoare cu sponsorizări de ici-colo, A doua: cine-s cei ce vor realiza și înnoi continuu datele publicate și arhivate? Se face apel la intelectualii satelor, la autorități locale, organizații neguvernamentale etc. Evident, n-ar fi rău să fie bine. Opinia noastră este că inițiativa rămâne excelentă, dar traducerea în faptă n-o poate asigura (cel puțin deocamdată) voluntariatul și mecenatul, ci numai o implicare consistentă a Ministerului Culturii, sau a altei autorități capabilă să gestioneze necesara bancă de date culturale mereu în mișcare. Așa dar, o temă de reflecție.