BABIN (II).
Hotarnica satului Babin s-a făcut, în 21 iulie 1742, la cererea fiicei lui Pavel Rugină, Nastasia, jupâneasa lui Drace, și „începe la dealul Horodencei, lângă drumul sobarilor, și merge până la marele drum care duce la Horodenca. Încă înainte de prima venire a Moscoviților în țară, a stăpânit Rugină comis până la apa Sarafinețului, care cade în Nistru. De la marele drum al Horodencei, pe care îl taie drumul sobarilor, hotarul merge cu coama dealului, până la piatra de Stepeniuca, deasupra bălții de Borăuți; de la această piatră, la piatra de Prilipce, unde se întâlnesc hotarele de Borăuți, Prilipce și Stepeniuca; de aici, drept la Nistru”.
În 1752, monahul Onufrei a construit un schit, pe moșia Babin, înzestrat cu 10 fălci de teren arabil și cu o moară, arendată, în 1782, lui Vasile Marcu, pe trei ani, pentru 17 florini pe an, dar schitul a fost desființat, în 19 iunie 1783, odată cu emiterea legii noii organizări religioase în întregul imperiu habsburgic.
În 11 iunie 1754, frații Nicolae și Dumitraș Gafenco obțin uric de la Matei Ghica Vodă pentru părțile lor de moșie din Babin.
În 16 martie 1760, copiii Raiftei Vlaiculesii, Ștefan, Mihai și Maria Tumurugiesii, împart între ei a patra parte din satele Babin, Vasileu, Horoșăuți și Stepaniuca. Jumătatea de sat Babin, cumpărată de Andrieș Turcul de la Ilie Drace, s-a împărțit între surorile Safta, Anița și Anghelina, Anița vânzând partea ei lui Ilie Drace, care a zălogit-o lui Ursachi vistiernic, feciorii acestuia vânzând-o lui Vasile Drăghinici, dar răscumpărată fiind de Gheorghi Turcul. Moșiile Raiftei Vlaiculeasa din Babin (a patra parte din sat) aveau să fie împărțite între Ștefan, Mihai și Marica Tumurugesii, în 16 martie 1760.
Recensământul lui Rumeanțev [1], din 1772-1773, înregistrează la Babin, moșie răzășască, „71 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Vasili, 1 dascăl, Andrei BOȘNACA, 2 mazili și ruptași, Constantin DRĂGHINICI mazil și Vasili SĂMACA ruptaș, 1 călăraș, Luchian, 4 văduve, Paraschiva, Gafița, Anca și Ticana, 22 case pustii și 40 birnici, și anume: Anton vornicul, Mihailo HRINIUC, Hrihor BALONAC, Ivan sin HRINIUC, Ilco CEREP, Hrihor BLAJCIUC, Iacob morar, Ivan AHAFIE, Ștefan VARVSU, Ivan PRODAN, Ivan CHIFTORAC, Sămen CHISĂLIȚĂ, Dumitru HUNCIAC, Ștefan OSTAPENCU, Iacob ȘMUNDAC, Dumitru SAUCIUC, Hrihor LUNIC, Ilco HICU, Mihailo brat lui, Vasili HOLOVACIUC, Toader PROCOPIUC, Alecsa morar, Simion OZĂCU, Hrimko BOIKO, Ștefan SIMACIUC, Oleksa HUMENIUC, Tănasi zet popii, Nechifor zet Hlihor BALONIC, Pricop salahor, Hrihor HOROBEȚ, Iacob MURUSACU, Mihailo vătăman, Mihailo CALICU, Ivan CIOPIEI, Dumitru CALICICA, Vasili BACLAN, MARCO, Petrea ce șade cu vornicul, Mihailo BUNICU și Simeon BOIKO.
În 1775, satul Babin, din Ocolul Nistrului, avea 3 mazili, 2 popi și 44 țărani (62 familii, după Werenka), iar în 1784, 125 de familii.
Biserica din Babin, construită în 1777, și care-i avea drept patroni, în 1907, pe Kaietan JOSEFOWICZ, Dr. Oswald FREUNDLICH, Josef BLUM, Hersch și Schlome KARMELIN, era slujită, în 1843, când satul avea 1.196 locuitori, iar patron era Constantin von KALMUTZKI, de parohul Georgie KIRILOWICH. În 1876, când patron era Ioan de ZOTTA, paroh peste cei 1.669 enoriași era Isidor LITWINOWICZ. Altarul bisericii din Babin, de care ținea și Ștefaniuca, era slujit, în 1907, de parohul Victor RACOCE, născut în 1872, preot din 1897, paroh din 1901, și, din 1902, de cantorul Emanuil KAUTISH, născut în 1872.
O școală cu 3 clase activa, în Babin, din 1862 [2].
În 1890, satul Babin, din ținutul Zastavnei, avea 1.827 locuitori, în mare majoritate ruteni, românii constituind, alături de câteva familii evreiești, doar o pătrime din populație. Preot al satului era Isidor Litwinowicz, Simion Starciuc era cantor, iar învățător, Vasile Prodan, fratele acestuia… Ioan Prodanek fiind primar.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 434
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 31, 1876 p. 84, 1907 p. 83