Babele de la tineret

Prins cu niscai treabă, în ultimele câteva săptămâni am urmărit mai degrabă secvențe din meciuri, ridicându-mi ochii din tastatură numai atunci când comentatorii ridicau glasul, semn că pe teren se petrece ceva cât de cât important. Ca atare, singurele meciuri pe care le-am văzut cap-coadă au fost cele ale Naționalei. Acum, că am cam terminat cu scrisul, m-am trezit liber de sarcini și implicit apt de a vedea relaxat un prim meci întreg. Acesta s-a nimerit să fie cel de tineret under 21 dintre România și Țara Galilor. M-am așezat așadar în fața televizorului, cu cafeaua și țigările la îndemână, convins că voi vedea un spectacol plăcut, mai ales că în lotul nostru figurau ceva băieți care deja s-au făcut cunoscuți, care pe acasă (Rotariu, Ivan, Bumba), care prin străinătățuri (Pușcaș). În principiu, era un meci cam fără miză, întrucât oricâte iluzii ne-am face, după ce ai luat bătaie acasă de la bulgari și danezi, cum naiba să mai speri la câștigarea grupei? Așa că așteptăm doar fotbal frumos, relaxat, în care ai noștri să-și etaleze toate calitățile. Și ce-am văzut? Un jeg de meci, în care primul șut, la dracu-n praznic, l-au tras ai noștri prin minutul 30! A venit apoi un gol cât se poate de aiurea, la care vreo cinci băieți au privit cum al șaselea bagă copita. Ca să nu fie cu supărare, imediat unul de-ai noștri, Miron, a făcut un penalty perfect idiot, pe care l-a apărat singurul fotbalist adevărat din toată banda, Cojocaru. E drept că la final avea și el să facă una nefăcută, privind lung la o minge care după mintea lui se ducea afară. Nu s-a dus. A ajuns la un galez, care a pasat-o altuia, ăsta a băgat-o, și astfel am tremurat ultimele 5 minute ca fraierii. Dincolo de victoria perfect inutilă, am constatat că ăștia micii, „viitorul fotbalului românesc”, aleargă ca niște babe cu artrită, că nu pot pasa nici la 3 metri, că centrările se duc dracului în tribune, iar ăia care șutează stau prost cu văzul. La urmă, am tras concluzia că mai bine nu terminam ce am avut de scris. Și încă una: din vreo doi din ăștia s-ar putea să iasă fotbaliști, dar ar fi păcat!