Baba Novak

Pe cât de frumoasă și de palpitantă a fost finala feminină de la Roland Garros, pe atât de dezolantă a fost cea a băieților. Novak Djokovic tocmai și-a irosit un an din carieră. Își construise fiecare pas cu minuțiozitate pentru a fi în vârf de formă la singurul Slam care-i lipsește, în finala cu marele rival, iar dintr-un motiv anume, care îmi scapă, a trecut dincolo de apogeu, pe panta descendentă. Și nici măcar nu a fost coborâre, ci de-a dreptul prăbușire. Cu atât mai ciudată, cu cât s-a petrecut în timpul meciului! Să fi fost canicula, să fi fost vreun deranj la stomac, aproape că n-are importanță. E adevărat că am fost de partea lui Nole, dar asta pentru că nu-mi cade bine acapararea unui trofeu sau a unei competiții de un singur nume. Dacă sârbul ar fi avut tone de cupe la RG, aș fi trecut cu arme și bagaje în tabăra lui Rafa. Nu-mi place ideea de căpcăun în sport. Mi-ar fi plăcut să nu avem aceiași și aceiași câștigători de Slam de ani de zile încoace. Faptul că Murray a scos capul o vreme a fost ca o gură de aer proaspăt. Sau o întrebare, ca la radio Erevan, e bine că a câștigat și Del Potro un Șlem? Dar Wawrinka? Au văzut și alții că se poate, dar uite că Ferrer mai pierde un tren, iar cu el nici timpul nu mai are răbdare. Se întoarce și Gulbis, furios, dar să nu fie cam târziu. Alții, mai tineri, n-au scăpat încă de dinții de lapte. Poate Raonic, pe hard, să înceapă să conteze. Mult mai democrate sunt fetele, dincolo de dominația Serenei, multe și-au văzut visul cu ochii în Slam-uri. Iată, Bartoli a salutat lumea tenisului din mers după primul trofeu!
Revenind la RG, s-ar putea să-i irit pe fanii lui Nadal, dar părerea mea e că turneul și-ar pierde tot farmecul dacă tot el l-ar câștiga. Chiar și parizienii simt asta, ați văzut ovațiile pentru Nole, neputincios de data asta. Rafa poate să triumfe la AO, că tot are acolo doar un titlu, dar să mai lase și altora o bucățică de zgură, format 3 din 5.