Băăă, da’ fotbalişti când aduceţi!?

Din când în când, mai ales în momente din astea incerte, când între ce a fost (preliminariile cupelor europene) şi ce urmează (preliminariile Campionatului Mondial) ne aflăm suspendaţi în gândurile noastre şi în speranţele de mărire, cei mai bătrâni, care am prins şi momente cu adevărat bune, prin anii ’90, când fotbaliştii noştri erau căutaţi şi chiar vânaţi de echipe din vârful ierarhiei mondiale, am ajuns să ne întrebăm ce naiba s-o fi stricat, unde şi de ce. Şi mai ales de ce nu mai producem fotbaliştii ăia pe care să-i vrea toată lumea fotbalului, precum Hagi, Dumitrescu, Popescu, Răducioiu, Petrescu. Partea cu adevărat de neînţeles este că faţă de momentul când produceam mari valori şi le exportăm la echipe de top pe bani buni şi ziua de azi, când am ajuns să ne mirăm dacă vreunul cât de cât mai răsărit prinde vreo echipă din jumătatea a doua a clasamentului de prin Italia sau Spania, în România au izvorât nenumărate aşa-zise „Academii de Fotbal”, ale căror produse par mai degrabă nu „academicieni” ai mingii, ci rodul unor şcoli ajutătoare. De aici, degradarea permanentă şi a fotbalului intern, care a ajuns să cumpere de afară tot felul de rebuturi, de scursuri, cu care să-şi completeze loturile. Asta, în mare, la nivelul întregii suflări fotbalistice. În privinţa „elitei”, adică a echipelor pe care bafta chioară le-a dus în vârful ierarhiei, la limita calificării în competiţii internaţionale, situaţia e identică, numai fiţele diferă. Ăştia fac (apără, Doamne!) achiziţii „în vederea prezenţei în Europa” (!?) de alte muhaiele, de regulă dintre rebuturile exportate tot de la noi, şi rămase fără contract. Ultima mare bătălie între „europene” a fost pe unul dat afară de la Pisa, pe care cică s-au bătut două din astea cu ifose de la noi, iar una se dă mare câştigătoare! A pus mâna, adică, pe un rebut dovedit cu acte, din moment ce nici echipa aia second-hand nu a mai avut nevoie de el. Băăă, da’ fotbalişti chiar nu aveţi de gând să aduceţi vreodată!?