Ba eu da!

Colegul de rubrică, Gabi Manță, scria tot în acest spațiu, ieri, că nu îl mai interesează știrile despre echipa de fotbal (sau ce-o fi ăla…) Dinamo București și că aștepta doar deznodământul poveștii acesteia realmente fărăsfârșit! Mă rog, logica și bunul-simț spun că, acum sau peste o vreme, sfârșitul nu poate fi altul decât dispariția acestor avortoni ai comunismului, extrem de longevivi în ciuda tuturor argumentelor logice și social-politice! Acum, înaintea revenirii pe gazon a dinamoviștilor, care sevaproduce la puține ore după ce scriu eu acest articol. Veștile alea de care nu vrea să mai audă Gabi Manțăsunt și ele în ultimele două, trei săptămâni, contradictorii la extrem, cam cum a fost și parcursul echipei în acest campionat, care încă se prea poate să fie ultimul din existența echipei. Azi însă vreau să punctez câteva luări de poziție petrecute în timp, avându-i drept protagoniști pe niște foști mari fotbaliști dinamoviști care, după abandonarea muncii în teren, și-au găsit câte ceva de lucru care pe la club, care pe la televiziuni, care… nicăieri, dar sunt tot timpul de găsit la telefon, de unde emit felurite opinii. Pe toți îi unește în cuget și-n simțiri dragostea patetică, aproape patologică, pentru „culorile alb-roșu”, ceea ce-i împiedică, orânde s-ar afla, caîntr-o primă etapă să vadă limpede că acolo nu-i vorba decât de golănie, tâlhărie, jaf. Cu acte măsluite și învârtite (desigur, cu acordul LIGII ȘI FRF) spre a nu da faliment, cu transformarea societății deținătoare a echipei în toate formele juridice imaginabile (Sport Club, Asociație Sportivă, Fotbal Club, Club Sportiv, S.C., A.F., S.R.L., S.A., ce mai, tot ce prevede Codul Comercial a fost și Dinamo, iar ca bonus și tot ce prevede Codul Penal!), Dinamo încă există, deși a mai traversat și o acțiune de insolvență, acum câțiva ani. Cum ziceam, domnii aceia, indiferent că îi cheamă Florin Prunea, Ionel Dănciulescu, DănuțLupu ori, mai de curând, Cosmin Contra, au tot ținut-o sus și tare că presa exagerează sau chiar minte, că la Dinamo e ca pe ulițele raiului, că lapte și miere se găsesc la discreție, că salariile se dau la timp, că etc. Când au văzut că s-a-mpuțit banana, au cârmit-o brusc pe partea ailaltă, de ziceai că nu mai auzi bine tu, spectator nevinovat. Cum ziceam, SRL-ul ăsta devenit acum un fel de „joint venture” cu niște spaniolii fără bani dar cu tupeu maxim, a jucat aseară. Logic ar fi să fi luat între 6 și 9 goluri. De ce oare cred că a câștigat? Oricum, eu aștept zilnic știri despre Dinamo. Pe vremurile astea triste, Dinam aduce veselia salvatoare multora dintre noi!