Azi o vedem și nu e

Nu credeam să am răbdarea necesară de a urmări cap-coadă un meci de pregătire. Care e cu totul altceva față de un meci amical, să fim înțeleși! Așadar, am tot încercat să intuiesc pe parcursul partidei cu austriecii de la Ried cum va arăta Steaua în meciurile care contează. Pistă falsă… Sunt convins că echipa lui Hagi va juca mult mai bine, poate chiar foarte bine la un moment dat, însă problema este dacă acel moment va fi cel care contează. În poartă a fost Cernea, eterna variantă aflată la îndemână. Acesta a băgat o centrare în poartă și apoi a luat un gol dintr-un unghi atât de închis, încât dacă stătea bine nici n-ar fi trebuit să plonjeze ca să respingă mingea. Pe flancurile apărării se poate vorbi de o oarecare continuitate, deși Petre Marin va ceda în cele din urmă în fața cuplului Bănel-Bădoi. În schimb, Neșu pare deja condamnat la rol secund. Durerea mare a fost în centru. Duetul Baciu-Ovidiu Petre este o glumă. Chiar dacă ultimul nu a jucat pe postul său, să recunoaștem că nici ca mijlocaș la închidere nu reușește decât sporadic să fie acel jucător în care au crezut Olăroiu, Pițurcă, Hagi (la Galata). Cum de a reușit oare să-i seducă pe toți aceștia?! E drept, în centrul apărării ar fi trebuit să fie Goian și Ghionea, cu alternativa Rădoi. Cu aceștia și cu cei care vor mai veni la echipă, lucrurile se vor schimba, dar când vor avea aceștia timp să intre în ritmul de competiție sau să învețe să se sincronizeze? Nu cumva se vor trezi că sunt într-un stadiu incipient de asimilare în primul meci cu Zaglebie? Probabil că riscul minim, oricât de valoroși vor fi cei transferați, îl va prezenta perechea Goian-Rădoi, cu condiția ca ambii să înceapă să se antreneze și să joace la turația normală. Dar în acest caz cine va mai juca în fața fundașilor centrali? Paraschiv a plecat, iar Lovin sau Ovidiu Petre se ridică rareori la nivelul pretențiilor. Plus că, așa cum se dădea de ceasul morții comentatorul, Steaua nu avea mijlocaș de creație, cel puțin în prima repriză. Boștină e din alt film pe acel post, iar Bicfalvi e interesant, dar prea crud. Bineînțeles, se poate aranja echipa și în sistemul 4-3-3, coborându-l pe Dică în rol de “9 și jumătate”. Din fericire, flancurile sunt acoperite, aici Hagi având de unde alege. În atac, după plecarea lui Thereau, Iacob este singurul de profil apropiat, cu mențiunea că francezul era și tehnic, și eficace. Se poate juca și cu Vali Badea atacant central, dar cavaleria ușoară nu are soluții în toate situațiile.
Se vehiculează încă cinci transferuri importante, dar acestea se vor vedea în perspectivă, deocamdată Liga Campionilor bate la ușă. Apropo de aceste transferuri, Olăroiu nu l-ar fi convins niciodată pe patron să-și deschidă așa larg baierele pungii, dar, vorba cântecului, it’s good to be King!