Departe de București, în habitatul său din sud-vest, lui Sorin Frunzăverde i se spune „ayatollahul”. Este și va fi un lider local care a depășit de multă vreme condiția mai pripernicită de „baron”.
Când vine la București, „ayatollahul” este un tip cu păreri laconice, precise în chestiuni asupra cărora partidul său (până de curând PDL) tace „inteligent” sau se ascunde după degete. Părerile nu sunt de chibiț, căci în partid (până de curând PDL), „ayatollahul” a fost un nebătător la ochi „număr doi”.
Pe lângă discreție, Frunzăverde a fost și statornic. Peste douăzeci de ani a gravitat în aceleași două cercuri concentrice: Caraș-Severin și Partidul Democrat (apoi PDL). Cu „evadări” reușite în lumea exterioară, despre care se vorbește rezervat, dar despre care se aud povești elogioase, cum ar fi cea despre aducerea PDL în Partidul Popular European.
Dintotdeauna, „ayatollahul” a vrut ca „inima” populară să ia locul trandafirului socialist. Până când și-a mutat el inima peste drum, dat tot la dreapta. Ideea de „Mișcare Populară” este încă ținută în viață, chiar dacă Frunzăverde a plecat dintre democrat-liberali și Valeriu Stoica se mulțumește doar să fie vecin de podgorie cu Mugur Isărescu.
Fiind de cursă lungă și deloc pe alături cu drumul, știe și poate multe. Doar că este reținut în a spune ce știe și rămâne de văzut cât va arăta din ce poate. Poate are neliniști (încrengătura Moldomin?) de tot pomenește de „statul polițienesc”. Poate este, până la urmă, doar un tip îndeosebi pragmatic, căci prea vorbea cu obidă despre descentralizarea bugetului de stat. Deci, este sensibil la bici (statul constrângător) și la bani (bugetul la care altcineva, nu el, ține baierele strânse). Nimic nou sub soare.
Nu în cele din urmă, „ayatollahul” este un om de „network”. Are „conversații”, ideatice bineînțeles, cu liberalii (acum și practice), poate cu social-democrații. Este cumva altfel decât tagma democrat-liberală, pentru că este o mixtură de potentat local și jucător național de „masă verde”.
Fapt este că „ayatollahul” Sorin Frunzăverde și-a mutat bagajele la PNL. Fără să trântească ușa PDL. Fără să vorbească cu Emil Boc, care, oricum a reușit să se umple de ridicol, încercând – după „patentul” guru-ului de pripas Lăzăroiu – să-l desființeze. După o discuție de neagresiune, de fel „cer deschis”, cu Mihai Ugureanu. Și lăsându-l „trist” pe Vasile Blaga. Ceea ce spune cam totul despre acest personaj.
Indira Crasnea, indira@mediafax.ro
