Aventuri la frontieră

Cine a avut nenorocul de-a încerca să intre pe data de 1 martie a.c., pe teritoriul Ucrainei, prin punctul de trecere frontieră de la Porubnoe, nu va uita cu siguranță această aventură. În contextul în care, nu cu mult timp în urmă, în cadrul întâlnirii care a avut loc între președinții Traian Băsescu și Viktor Iușcenko, s-a accentuat faptul că se va renunța în curând la regimul de vize, procedurile de trecere au fost îngreunate de partea ucraineană.
Dacă la noi lucrurile s-au simplificat (cel puțin pentru cetățenii români nu se mai aplică pe pașaport ștampila de certificare a intrării în țară), la frontiera ucraineană intrarea este îngreunată acum, pe lângă completarea obligatorie a talonului cu datele personale, scopul vizitei și destinația deplasării, și de o stufoasă declarație vamală.
O declarație pe care se face mențiunea că a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului Miniștrilor Ucrainei nr. 748, din data de 15 iulie 1997 (!), căreia i s-a găsit din acest an musai aplicarea, pentru că, până acum, nu făcea parte din formalitățile de intrare pe teritoriul țării vecine.
Lăsând la o parte faptul că documentul cu pricina nu a avut parte de o traducere profesionistă și coerentă în limba română, creând nedumeriri și lăsând loc la interpretări, fiind presărat cu greșeli de-a dreptul ilare (suma valutei ucrainene și a valutei străine în „numărar”, sau „droduri” în loc de droguri) dar și cu expresii de neînțeles (declararea de „obiecte de floră și faună, părțile lor și producția din ele”), conturează rețineri care contravin spiritului democratic al unui stat care și-a manifestat dorința de a se alinia Comunității Europene (declararea de „ediții tipărite și alți purtători de informație” ).
În nebuloasa acestei declarații vamale, pentru că formulările sunt echivoce, urmează să declari în scris (cu completarea tuturor reperelor de identificare, inclusiv prețul) că ai asupra ta, ca bunuri personale, verighetă sau orice alt obiect din metal nobil, telefon mobil sau aparat de radio portabil, aparat foto… și lista poate să continue așa până la exasperare.
Să stai 3 ore în frontiera unui stat democratic, să completezi documente lipsite de logică, să nu ai voie să cobori din autovehicul și să fii supus unui control prelungit și amănunțit (după ce ai fost lăsat îndelung să aștepți, fără să fii băgat în seamă, de o cohortă de funcționari vamali, care lucrează cu încetinitorul, parcă anume ca să te împiedice să ajungi la timp acolo unde ți-ai propus) este de neînțeles, este stresant și înjositor. Nu în felul acesta arătăm că dorim să ne îmbunătățim relațiile ca țări vecine, nu în felul acesta demonstrăm că ne respectăm ca parteneri de dialog, nu în felul acesta vom consolida ceea ce, prin eforturi comune, am construit până acum.