Ultima ieșire a membrilor Academiei de Aventură „Pământul Viu” a avut loc luna aceasta în Alpii Italieni și în Alpii Elvețieni. Este vorba despre șase iubitori ai muntelui, dintre care cinci sunt membri ai Academiei de Aventură „Pământul Viu” și un invitat din Rădăuți.
Prof. Călin Dănilă, președintele Academiei de Aventură „Pământul Viu”, e declarat: „Ne-am propus să urcăm câteva vârfuri în Monte Rosa, unde am mai fost acum doi ani, și în Elveția ne-am propus să urcăm vârful Breithorn la 4.106 metri, dar pentru că am avut prilejul, am urcat și un vârf de 3.312 de metri, Teudul Horn. Am ajuns la ora 1 noaptea în Alagna, nu ne-am putut caza la acea oră la nici un fel de camping și am dormit într-o parcare. Am pus sacii de dormit afară, dar dimineață a început ploaia, motiv pentru care am petrecut toată ziua în camping pentru a ne odihni. Vremea s-a arătat proastă pe toată săptămâna, însă dimineață a fost soare cu nori, motiv pentru care ne-am încumetat să facem o aclimatizare. Am ajuns până în Bivuacul Ravelli, după aceea Pasul dell’Uomo Stroto, la 2870 metri. Dus – întors, tot traseul a durat vreo 10 ore”.
Vremea, un factor important în escaladarea munților
Dificultăți față de alți ani nu au fost, însă vremea s-a arătat potrivnică. După ce s-au întors de la aclimatizare, au început ploile, iar prognoza meteo indica ploi toată săptămâna, motiv pentru care alpiniștii fălticeneni au plecat în Elveția, unde sperau că vor găsi o vreme favorabilă.
„Și acolo ne-a plouat trei ceasuri, după care ne-am retras iarăși în Italia. Vremea se arăta proastă, însă am zis că urcăm din Alagna, să ne instalăm o tabără la o altitudine de 3.000 de metri, unde nu mai ploua, dar ningea. Am făcut tabăra la 3,600 de metri, lângă refugiul Niffeti și, spre deosebire de camping, la refugiu au un orar unde se dă vremea pe ore. A doua zi dimineață, cerul se arăta senin până spre ora 15,00, când se prognoza o furtună. Ne-am hotărât să plecăm. Dimineață am plecat la ora 4,00, trei dintre noi au luat-o spre vârful Punta Gnifetti, 4.559 m, pe care eu îl mai urcasem cu doi ani în urmă. Împreună cu doi prieteni, Alex Zăhărescu și Cezar Zaharia, am pornit spre Piramide Vicent, 4.215 metri. Numai bine că furtuna s-a pornit pe la ora 10 și ne-a prins în plină ascensiune a vârfului. Partea bună a fost că a fost vizibilitate. Vântul era foarte puternic. încât te dădea jos, însă era vizibilitate foarte bună. Ne-am pus cagule pe față, ochelarii sunt nelipsiți. pentru că altfel poți să faci oftalmie, cremă de față și tot ce este necesar pentru a urca”, descrie Călin Dănilă începutul urcușului.
Profesorul Călin Dănilă a urcat într-o zi de trei ori la peste 4.000 de metri
Cei trei fălticeneni au urcat acest vârf de 4.215 metri, după care, la coborâre, au mers pe platou vreo trei ore, abordând apoi vârful Balmenhorn, de 4.088 metri. Pentru că erau încă la altitudine, la 3.800 metri, au mai abordat un vârf, Ludwighohe.
„Unul dintre partenerii mei obosise și avea probleme cu respirația, deși este foarte tinerel. Dar era pentru prima oară pe munte și nu și-a realizat cum trebuie aclimatizarea. Atunci l-am rugat pe celălalt coleg să-i țină companie și am urcat vârful Ludwighohe, 4.342 metri, solo. După ce am urcat pe creasta acestui munte, care arată ca și cocoașa unui pește, începuse să-mi pară rău pentru ceea ce am făcut de unul singur, mai ales că vântul a început să bată atât de puternic încât aveam impresia că mă smulge. Nu eram legat în coardă, trebuia să-mi înfig de fiecare dată pioletul până în prăsele pentru a fi sigur că, dacă am făcut un pas greșit, am de ce mă ține. Iarăși am regretat că nu am luat doi pioleți și am luat un piolet și un băț de trekking. A fost destul de greu atât la urcare, cât și la coborâre, a trebuit să fiu atent la fiecare pas, până am ajuns la colegii pe care i-am lăsat pe ghețar să mă aștepte. Pentru anul acesta este cea mai mare altitudine abordată, dar în anii anteriori am urcat Mont Blanc-ul”, continuă să povestească temerarul fălticenean.
Sfaturi utile pentru cei care vor să escaladeze munții
Călin Dănilă îi sfătuiește pe cei care vor să escaladeze munți la înălțimile pe care le-au atins membrii Academiei de Aventură „Pământul Viu” să se informeze foarte bine și să plece pe munte cu cineva care a mai parcurs traseele pe care vor să le abordeze, pentru că la înălțime întâlnesc capcane la tot pasul.
Dintre cele mai perfide, spune Călin Dănilă, ar fi crevasele, seraculele („niște ghețari suspendați care sunt la distanțe foarte mari de locul prin care treci și ai impresia că nu se poate întâmpla niciodată nimic, dar ei se pot desprinde oricând, mai ales în perioadele mai calde”).
„Trebuie să ai cunoștințe despre aclimatizare, cum se formează poliglobulia în organism. Cam în 10 zile se triplează numărul de globule roșii, fiecare globulă roșie are patru atomi de fier, care fixează un atom de oxigen. În acest fel ai de trei ori mai mult oxigen în organism. Se produce un lucru neplăcut pentru că se îngroașă sângele, existând riscul să degere degetele pentru că acesta nu mai ajunge în capilarele cele mai fine. Aceasta se întâmplă începând de la 6.000 de metri în sus, unde este cu totul altceva”, a spus Călin Dănilă.
Academia de Aventură „Pământul Viu” este deschisă atât copiilor, cât și adulților
„La noi vin oamenii, pleacă, aleargă după lucruri obișnuite. Aici nu primești nimic, te dăruiești, te implici. Toate ieșirile pe care le-am făcut au fost cu bani din buzunarul nostru. La școala unde sunt profesor, în fiecare an fac excursii în Piatra Craiului, Rarău, Giumalău, Pietrosu Bistriței, Bucegi. Practic în Academia de Aventură am cinci elevi pe care i-am dus în Alpi. Dintre aceștia îi amintesc pe Ana Maria Burlui, Ionuț Cojocaru, unul dintre cei care au restaurat Turnul Eiffel și care este membru simpatizant, fiind plecat mereu în străinătate, Marius Grigoraș, Cezar Zaharia, și chiar copilul meu, Daniel Ioan Dănilă,care la vârsta de 13 ani a urcat deja la 4.559 m, pe Punta Gnifetti, în Monte Rosa, Italia, al treilea vârf din Europa ca înălțime. A urcat Dolomiții, la 3.342 m, pe vârful Marmolada, în Mont Blanc, am ajuns la 4.200 de metri, dar a trebuit să ne întoarcem din cauza vremii proaste. Eu încerc să fiu cât se poate de prevăzător și de fiecare dată să ne retragem la timp, pentru a nu risca prea mult”, a mai spus Călin Dănilă.
Visul membrilor Academiei de Aventură, „Pământul viu”, este de a ajunge pe Himalaya
După o perioadă de două zile de odihnă, temerarii au plecat pe Valea Cervinia, care este în Italia, la granița cu Elveția, și de acolo au atacat vârful Breithorn.
„Practic, după ce treci de 2.800 de metri, treci în Elveția, apoi se merge vreo două ore pe ghețar până sub vârful propriu-zis, care este foarte ascuțit, ca o bezea de gheață pusă pe stâncă. Serpentinele care încep să urce într-un unghi de 45 de grade durează vreo două ore. Am plecat de dimineață, vârful l-am atins pe la ora 10,30, tot pe un vânt foarte puternic. De la 4.000 de metri în sus, rare sunt zilele fără vânt. Breithorn a fost cel mai tehnic dintre toate, deși este un pic mai scund, are 4.106 metri, are caracteristica tuturor munților cu terminația Horn, treimea superioară foarte ascuțită. Cu o zi înainte am mai urcat un vârf de 3312 metri, Teudulhorn care este lipsit de gheață, dar cu o porțiune de via ferrata în partea terminală”, ne-a spus Călin Dănilă.
Visul membrilor Academiei de Aventură, „Pământul viu” este de a ajunge pe Himalaya. Ei spun că ar pleca și mâine acolo, dar nu dispun de resurse financiare pentru Himalaya sau pentru Asia. S-au gândit și la astfel de expediții, au făcut proiecte, calcule și au ajuns la concluzia că asta înseamnă o adevărată fugă după bani, după sponsori, pe care îi găsești cu greu.
