Vine sorocul când odraslei din batătură îi dă ghes plecarea în lume și atunci pentru capu’ familiei fiecare mesean devine un potențial cuscru. Lăudându-și mlădița, se laudă de fapt pe sine. Nu contează că progenitura poate nici nu are nevoie de reclamă, fiind băgată deja în propriile combinații. Dar ridică din umeri, ce poate face? Părinții nu ți-i alegi. Nașii însă cam da! Iar finul Rădoi, care mai lipsea doar să fie chemat și căutat la dinți la dineul cu oficialii madrileni, n-ar putea fi altfel decât mândru de nașu’ Gigi. Păi cine din lumea asta îl mai putea îndupleca pe cogeamite președintele Realului să intre în frăția inelelor sau ce ritual s-o fi săvârșit acolo?! Cât privește succesul demersului matrimonial, Calderon a aruncat pisica în curtea lui don Fabio: “Ehe, nu mai e ca pe vremea noastră, senor Gigi. Ăștia micii nu mai ascultă de noi, da’ dacă ei se plac, eu n-am nimic împotrivă!”. “Nu mai ascultă?!?! Hă, hă, poate la voi acolo, în Spania! Io pân-acu’ l-am lăsat de capu’ lui pe Oli, da’ gata, nu se mai poate. Păi democrație pe banii mei?! Gata, mă bag la echipă…”
Cum Gigi și-a făcut rost și de o invitație la ciorba de burtă care precede El Clasico, sunt convins că o să afle de mireasa Rădoi și celălalt fruntaș din sat, omologul Barcelonei. Și culmea, de data asta chiar cu mai multe speranțe! Fiindcă degeaba i-a spus el lui Calderon că n-are închizător, că l-a vândut pe Makelele etc… Poate n-a aflat, dar Capello n-a adus doar un om pe postul ăla. Ci doi. Buni. Emerson și Diarra. Și-i mai joacă și împreună ca să se calce pe picioare! Poate mai degrabă Rădoi ar merge lângă Cannavaro. Dar dacă tot s-a pornit la drum cu poza lui Rădoi la mijloc, e bine de știut că Barcelona nu stă pe roze la capitolul ăsta. Edmilson și Motta cam rătăcesc prin zonă, plus că se accidentează destul de des, chestie la care nici stelistul nu se lasă mai prejos. Concluzia? Uite, chiar acum am o viziune cu Mirel în tricou roș-albastru…

