O dată la câțiva ani, o echipă de teroriști îmi intră în casă. Poartă un echipament de luptă înfricoșător – cu bască, salopetă și bocanci – în mână ținând arme letale, cu care mă amenință în permanență. În fața lor, mă pierd cu totul: vocea îmi zig-zaghează, sudoarea mă unge cu lac emotiv, degetele îmi urcă și-mi coboară pe arcușuri imaginare, genunchii vor ba la stânga, ba la dreapta… Sunt în stare de orice umilință, numai să le intru pe sub piele și să mă cruțe. Și când mă gândesc că eu, ca un inconștient, îi chem, ba îi mai și plătesc…
Acești teroriști nemiloși fac parte din gruparea intitulată „Zugravi” și-și difuzează groaza nu doar asupra mea, ci asupra întregii populații românești care are nevoie de curățenie la domiciliu. Cât timp îmi repară pereții, îmi montează gresie și-mi dau cu var, îi tratez pe zugravi corespunzător poziției lor din Univers: cu băuturi fine, bucate alese și discuții elevate. Dacă vor la cină fileu de somon și coniac caucazian, o zbughesc prin magazine să le cumpăr; dacă poftesc conversație despre Kafka și Proust, revăd notele critice, ca să trec încercarea cu succes.
Uneori, teroriștii zugravi dispar din casa mea cu zilele în misiuni secrete, iar eu stau cuminte și-i aștept, cu odăile vraiște, întrebându-mă dacă voi avea șansa de a prinde viu finișul lucrării. Să protestezi în fața lor e complet lipsit de șanse. Poate de aceea, pentru mine, comparativ cu o zugrăveală, o operație pe cord deschis e-un fleac.
Sunt pe lume destui purtători de mari spirite – doctori sclipitori în tainele materiei, profesori galonați ori inventatori frământați de fertile neliniști – care-mi împărtășesc emoția ce mă cuprinde în preajma oamenilor cu bască și bidinea. Pentru a le intra zugravilor în voie, acești oameni rari sunt în stare de orice sacrificiu. Dacă e cazul, le spală cu mâna lor salopeta, sau le împrumută mașina „Subaru”, ca să care porcii sacrificați în gospodăria socrilor din Glodenii Gândului.
Eu cred că fiecare om de elită visează ca fiica lui să-și unească, într-o zi fericită, destinul cu cel al vreunui zugrav. Dar, din punctul de vedere al zugravului, acest lucru e o mezalianță.
