Chiar dacă sunt ocrotiți de îndemnurile divine, oamenii zgârciți la judecată au viață grea pe pământ. Aici, pe această planetă nemiloasă, se aplică la sânge regulile concurenței. Nu e loc pentru oligofreni. Doar cei foarte dotați cerebral, care-și câștigă competența în domeniile vitale ale societății, au parte de ce e mai bun. Iar ceilalți, cu materia cenușie decolorată de n-o mai recunoști, trec în grija ONG-urilor.
Doar țara noastră face notă discordantă de la regulile concurenței. La noi, cu cât ești mai sfrijit la coeficientul de inteligență, cu atât ești mai apreciat și răsplătit. Proștii își trag partea leului în România. Împiedicații la minte sunt selectați să lucreze în ministere și ambasade, cretinii sunt priviți cu stima datorată unor academicieni și remunerați ca atare, idioții primesc titluri de „doctor honoris causa” de la întreprinderile universitare, pentru a se fuduli corespunzător.
În fața imbecilității dezlănțuite, un om înzestrat cu judecată rămâne de regulă mut. Tocmai pentru că modalitățile de exprimare ale imbecilității sunt nelimitate.
Să luăm un exemplu, la întâmplare. Cum poți reacționa când vezi că unui candidat la alegerile prezidențiale i se impută că nu are copii? Dar noi avem nevoie de un președinte competent de țară sau de un însămânțător profesionist, care se supune îndemnului de fertilitate „anul și cârlanul”? Avem nevoie de cineva capabil să curețe țara de puroiul adunat în 25 de ani sau de unul care e cu gândul doar la iepureală și la gloata de copii care rezultă? Ca să nu mai vorbesc că a avea sau a nu avea copii ține doar de opțiunea personală. E treaba fiecăruia, în definitiv.
Vrem oare ca șeful statului să aibă copii cu duiumul, așa cum cere PSD, un partid social numai cu numele? În acest caz, să ne alegem candidații dintre capii familiilor de romi. Că mai competenți ca ăia în a înfrăți spermatozoidului cu ovulul nu găsim.
Doamne, cu ce-om fi greșit de ne-am născut aici?
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.