Aria de selecție este un alt subiect sensibil la echipa națională. Chiar dacă, după supărare, am reconsidera valoric lotul, rămâne problema motivației. Putem crede până la sfârșit, cu matematica în brațe. Mutu și Chivu sunt invocați de oficiali și ziariști, mai puțin de Pițurcă și de jucători. Adevărul este că dacă revenirea celor doi va aduce o victorie cu Franța, restul tricolorilor vor avea o problemă, măcar de imagine.
Teza pesimistă “nu avem cu cine” este sugerată cu grijă și de selecționer atât după turneul final (cine e România să atace Franța și Olanda?!), dar și după meciul de la Cluj (România nu e vreo super putere ca să câștige toate meciurile). Dar, pe aceeași linie, se poate spune că nici vreun super antrenor nu are! Fiindcă oricât de lipsiți de anvergură ar fi jucătorii prezenți sâmbătă în teren, ei nu au întâlnit Franța, ci Lituania, pe care trebuia și era la îndemâna lor să o survoleze.
Cum era de așteptat, Săpunaru a fost băgat în seamă doar după transferul la Porto, până atunci Pițurcă nu l-a riscat. Aud acum că ar putea fi sacrificat pentru meciul cu feroezii, dar logica îmi scapă. Fostul rapidist pare a fi peste Contra la ora actuală, iar timpul lucrează pentru el. Tot selecționerul îi reproșa deunăzi lui Adrian Cristea că nu aleargă mai repede, dar oare nu la fel stau lucrurile și cu Dică? O fi acesta vreun vitezist și nu știm noi! Problema este că Pițurcă a adus prea mulți oameni care cară pianul și nu mai e nimeni capabil de o partitură, fiindcă Aliuță, fie-mi iertat, nu poate fi decât, eventual, o soluție pentru meciul de diseară, nimic mai mult. Un antrenor inteligent ar fi valorificat potențialul lui Cristea, chiar dacă acesta nu aleargă precum Bănel. Ca la puzzle, unul se completează cu celălalt. A, și să-l oprească cineva pe Florentin Petre… Băiatul ăsta, după ce că joacă unde joacă și are câți ani are, tot mai vrea la națională!
