Avem actori!

Nu s-a schimbat mai deloc: arată aproape ca atunci când, în urmă cu 34 de ani, descindea pe aeroportul din Iași, unde o așteptam cu Dacia mea galbenă. O știam pe Mihaela Arsenescu, nu mă știa: văzusem spectacolul craiovean cu „A treia țeapă” (alături, Marin Sorescu mormăia: „bună, foarte bună actriță, ia-o la tine dacă poți!”). Inteligența scenică se detectează imediat – toate celelalte atribute ale actorului cu har se ivesc și se orânduiesc după întâia și hotărâtoare impresie scenică. Nu mai știu cum au funcționat mecanismele transferului la Iași; oricum, gând la gând cu bucurie. Iat-o acum, societară a Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, profesoară la Academia de Arte și, conform hotărârii Senatului, laureata din acest an al Premiului UNITER.
De când am părăsit direcțiunea Naționalului, în 1990, am evitat să scriu despre spectacolele ieșene, pentru simplul motiv că nu mi se pare corect să comenteze cei care au fost truda celor ce sunt: o instituție de spectacole de talia Teatrelor Naționale traversează varii vârste, cu varii determinări, începând cu datele esențiale ale libertății actului creator, trecând prin rigorile condiției materiale și capacităților manageriale, spre a sfârși cu sumedenia de imponderabile implicate de configurarea trupei la un moment dat. Și dacă am ținut pentru uz propriu consemnarea (și consumarea) insatisfacțiilor, consider că-i firesc să-mi exprim public bucuriile, multe-puține, mai ales când pot aplauda nu numai performanțe individuale, cât, mai ales, împliniri de ansamblu.
Se insinuase prejudecata potrivit căreia regizori performanți pe alte scene nu izbutesc să se exprime plenar la Iași din cauza fragilității trupei. Nu cred că-i adevărat: cauzele pot fi altele, n-am căderea să le discut, nici într-un caz nu-i asta pricina. Am văzut, recent, cu sală plină, un spectacol reluat din stagiunea trecută (deci, nu-i valabilă până la capăt nici acuza neperenității spectacolelor) ce a pus în evidență deplina maturitate a ansamblului, dimpreună cu o omogenitate în care, cum rar se întâmplă, fiecare dintre cei 13 actori distribuiți evoluează aproape fără cusur. Performanța de vârf aparținându-i, fără urmă de îndoială, Mihaelei Arsenescu. Mărturisesc: ca director de teatru aș fi admis cu destule rezerve includerea în repertoriu a piesei „Acasă, în miezul verii” de Tracy Letts. Argumente pro ar fi destule: premieră pe țară, autor cunoscut și răspremiat, scriitură densă, joc al ideilor inteligent condus, cu „bătaie lungă”, replică isteață, panoplie caracterologică spectaculoasă. De cealaltă parte, o reprezentație grea, întinsă de-a lungul a trei ore, distribuție numeroasă, cu partituri dificile, șase spații de joc utilizate și alternativ, și concomitent (numai montarea-demontarea decorurilor cred că durează jumătate de zi!), o scenografie ce greu poate fi concepută altfel decât în „cheie” realistă (adică, frigiderul, frigider, aragazul, aragaz…), atmosferă presărată cu tăceri cehoviene (de altfel, în 2009, Letts a și „adaptat” – nu știu prea bine ce poate să însemne asta – „Trei surori” pentru teatrul său, „Steppenwolf”; regăsim o odisee a surorilor și în „Acasă, în miezul verii”), unele rezolvări poate factice, preluate din teatrul antic (incestul), dimpreună cu irizări dramatice care țin de evidentă modernitate.
Pentru Mihaela Arsenescu, rolul Violet Weston reprezintă, cred, apogeul carierei – moment de vârf marcând un stadiu de la care se întrevăd, desigur, împliniri viitoare. Este susținută de trupa condusă de regizorul Claudiu Goga (ce propune un angajant joc de-a râsul-plânsul), o trupă din rândul căreia este dificil de făcut remarcări individuale. Spectacolul demonstrează că reprezentațiile Teatrului Național din Iași au capacitatea să pună în evidență actorul; mai puține efecte și alergătură în scenă, mai mult accent pe arta actorului și pe ideatica de profunzime. Notez câteva nume, deși, cum spuneam, ar merita menționată aici întreaga distribuție: Doina Deleanu (frumoasă evoluție a actriței aduse la Iași de la Teatrul din Bacău, unde, cândva, era „corp ansamblu”…), Emil Coșeru, Const. Pușcașu, Ioana Corban, Haruna Condurache, Petronela Grigorescu, Tatiana Ionesei, Teodor Corban, Cosmin Maxim, Călin Chirilă. Detașându-se Mihaela Arsenescu – inclusiv prin izbutita capacitate de includere într-un matur ansamblu de real profesionalism. Da, avem actori!