Bisericile, aidoma oamenilor, sunt supuse eroziunii vremii. Timpul lucrează și asupra zidirilor, dar aceste incinte sacre au îngerii lor păzitori, care intervin în momente de cumpănă, salvându-le de la pieire și asigurându-le dăinuirea. Bisericile izbutesc astfel să străbată veacurile, mereu biruitoare, cu porțile larg deschise pentru cei purtând în suflet dorul de Dumnezeu și de Împărăția cerească. O asemenea biserică este cea a Fălticenilor Vechi, parte a târgului celest, ce fost-a unul dintre sâmburii din care a odrăslit așezarea urbană a Fălticenilor. Târgul de pe Șomuz a fost întemeiat de Domnul Moldovei, Constantin Moruz, după raptul austriac din 1775 al nordului principatului moldovenesc, spre a ține, cum se consemna în hrisov, loc de Suceavă. Numele noului centru orășenesc era preluat de la cel al satului Fulticeni, pomenit într-un uric al lui Ștefan cel Mare și apoi în altul al lui Alexandru Lăpușneanu, prin care moșia de aici se dăruia Mănăstirii Moldovița. La Fălticeni existase din vechime o biserică din lemn ctitorită de un călugăr, arhimandritul Afanasie. În veacul al XIX-lea sfântul locaș se gârbovise de bătrânețe și nu-i mai putea cuprinde pe toți cei care doreau să intre într-însul. Atunci, un boier credincios, noul proprietar al moșiei Fălticenilor Vechi, Tudorache Ciurea, a înălțat o mândrețe de biserică din piatră, cu o monumentalitate de catedrală, mai ales prin turla cea mare, zveltă, masivă, armonios plăsmuită, luminând cu alburi selenare de pe dealul Corneștilor. Construcția bisericii cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil a început în 1846 și s-a sfârșit în trei ani, fiind sfințită în ziua de 23 mai 1849 de protoiereul județului Suceava, cu capitala la Fălticeni, preotul iconom N. Hasnaș.
Falnica biserică a trecut prin urgia Primului Război Mondial și prin șirul de privațiuni ce-au urmat și starea sa s-a degradat. Comunitatea și slujitorii au pus mână de la mână și odată pacea instaurată au reușit să-i redea chipeșa înfățișare originară. La 20 iulie 1924, preotul iconom stavrofor Mihai Zăhărescu a resfințit-o. Un nou război, al doilea mondial, și comunismul înstăpânit pe pământurile românești au tulburat iar rosturile Bisericii Fălticenii Vechi. Se ruinase și se pustiise, pentru că, fiind filie fără de preot a Bisericii Adormirea, aici se slujea rar și lumea cam uitase drumul într-acolo.
Într-o asemenea stare a găsit-o părintele meu, preotul Ilie Ilisei, în 1955, când a primit încredințarea de slujitor la Fălticenii Vechi. Dintru început, în pofida potrivniciilor vremii atee vrăjmașe, a sărăciei unei comunități mici, noul slujitor și-a propus ca prioritate să refacă cât mai grabnic biserica, la fel cum o făcuse, ca un preot cu vocație ctitoricească, la Poiana Mărului, satul natal al lui Nicolae Labiș, unde a reînnoit din temelii Casa Domnului și a avut bucuria târnosirii acesteia în 1942 de Mitropolitul Irineu Mihălcescu. La Fălticenii Vechi, părintele Ilisei a pornit la drumul său ziditor remodelând familia de credincioși, atrăgându-i la biserică prin slujire și purtare aleasă după pravila sortită de Domnul preoției. Cu acești puțini credincioși, cu osârdia și milostenia lor, cu truda sa, a prezviterei Nadejda, a rudeniilor de la Mălini, Biserica Fălticenii Vechi a renăscut ca în poveste. La capătul a două etape de construcție, biserica nu numai că își redobândise aspectul de odinioară, dar i se adăugaseră noi atribute de frumusețe. Era la exterior înveșmântată cu praf din piatră, cu acoperiș din tablă zincată, iar la interior împodobită cu strai prețios pictural realizat de artistul Muraru și înzestrată cu catapeteasmă și strane iscusit meșterite, cu intarsii de esențe rare, de un dăruit sculptor al lemnului, Mihai Mușat. Tot atunci s-a ridicat o casă de prăznuire.
Biserica de la capătul străzii Maior Ioan ajunsese a fi, cum remarcă într-o scriere a sa Preasfințitul Timotei Prahoveanul, crescut în ambianța acestei bazilici în vremea păstoririi părintelui Ilie Ilisei, cel mai frumos sfânt locaș al Fălticenilor, cu rânduială și tipic ca de mănăstire. Jertfelnicul urcuș a fost încununat de resfințirea din 13 noiembrie 1977 a Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” Fălticenii Vechi de Mitropolitul Moldovei și Sucevei,
Teoctist Arăpașu, însoțit de doi arhimandriți din Muntele Athos, Teoclit și Gavriil. În semn de cinstire, Vlădica de la Iași la acea vreme i-a conferit preotului Ilie Ilisei rangul de iconom stavrofor.
Anii s-au dus, părintele Ilie Ilisei a trecut de mult la cele veșnice (1985) și biserica primenită de el arăta iar marcată de semnele curgerii timpului. Acel înger păzitor a apărut la nevoie. Poartă numele unuia dintre patronii bisericii. Părintele Gabriel Hlade, odată ajuns paroh la Fălticenii Vechi în septembrie 2017, după un episod în diasporă, a purces la înnoirea bisericii și la adaosuri patrimoniale. S-a refăcut zidăria la exterior, s-a schimbat acoperișul, s-au înlocuit instalațiile electrice și termice, s-a curățat și restaurat pictura. De asemenea, un mozaic reprezentându-i pe Sfinții Arhangheli te întâmpină la intrare de pe tâmpla turlei-clopotniță.
Casa de prăznuire a fost reparată și dotată cu o bucătărie modernă. S-a construit un lumânărar ce nu-i doar funcțional, ci și o reușită arhitectonică. Părintele Gabriel Hlade a mai făptuit ceva minunat, a înmulțit numărul credincioșilor la slujbe. I-a adus pe oameni la biserică, mergând el întâi spre ei. A cultivat și cultivă frățietatea. Peste toate aceste fapte de vrednicie pastorală și-a pus pecetea o sfințire înălțătoare, în ziua de 3 noiembrie 2019, oficiată de Preasfințitul Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Prin rectitoriri ca aceasta, istorica Biserică Fălticenii Vechi navighează biruitoare pe apele timpului, mângâind viața bunilor creștini din acest colț al Grădinii Maicii Domnului.
(Grigore Ilisei, Ziarul Lumina)
