Avantajele familiei cu mulți copii

Oamenilor de azi, care educă un singur copil, le vine greu și numai să-și închipuie sentimentele omului care provine dintr-o familie mare. Acum tot mai mulți tineri se plâng de singurătate, într-o familie cu mulți copii, ai cărei membri sunt obișnuiți să se sprijine unul pe altul, un astfel de lucru este de regulă imposibil. Copiii se simt acolo la un adăpost emoțional sigur, venindu-le mai ușor să găsească mângâiere și ajutor în familie, nu în afară.
Cu anii, ajutorul din partea rudelor este la fel de necesar. Intrarea la facultate, aranjarea la serviciu, hotărârea unor probleme casnice, de tipul reparației apartamentului sau construcția unei case – toate acestea, în condițiile noastre, necesită ajutorul rudelor. Și, cu cât mai mult îl au, cu atât mai confortabilă le este, în cele din urmă, viața. (…)
Închipuiți-vă în ce situație va fi „micul prinț” ca adult, atunci când părinții lui vor îmbătrâni! Asupra lui cade enorma povară de îngrijire a membrilor în vârstă din familie. Se întâmplă adeseori ca unui bărbat de 30 de ani să-i trăiască bunica și bunicul foarte bătrâni, care au nevoie ba să le fie reparată bateria la bucătărie, ba să le fie săpată grădina. În același timp mama, care stă singură, este internată în spital, și ea, de asemenea, trebuie vizitată. Dar și familia proprie are griji și nevoi. Dacă soția nu are nici frați, nici surori, atunci povara „prințului” se dublează.
Un astfel de fiu, dacă a fost crescut ca un egoist, le poate spune rudelor: „Acestea sunt problemele voastre. Descurcați-vă cum puteți”.
Este puțin probabil să vă doriți o astfel de mângâiere la bătrânețe. Nici omului care vorbește astfel nu-i va fi bine. Oricât de mult ar încerca să se convingă de dreptatea sa, nu-și va putea înăbuși total glasul conștiinței și asta duce la apariția conflictelor interne, la o ruptură sufletească. (…)
Prin urmare, trebuie să ne gândim nu atât la perspectiva apropiată, cât la consecințele îndepărtate ale educației unicului copil. Tinzând să ușuram viața lui (și a noastră) în copilărie, i-o complicăm substanțial pe cea de adult.
Mezinul meu și-a exprimat sentimentul clanului familial copilărește, sincer și foarte exact: „Dacă eu voi avea zece copii, iar fiecare dintre ei câte zece, atunci vor fi deja o sută zece urmași de-ai mei, mi-a mărturisit el serios calculele sale. Îți închipui? O sută zece oameni: o armată întreagă. Și toți pentru mine!”
(Tatiana L. Șișova, Probleme și dificultăți în educarea copiilor: îndrumar pentru părinți, traducere din limba rusă de preot Nicolae Crețu, Editura Sophia, București, 2012, pp. 248-250)