Auzul duhovnicesc și vederea duhovnicească

„Și a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Și au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, și I-au zis: Oare și noi suntem orbi? Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe ușă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur și tâlhar. Iar cel ce intră prin ușă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide și oile ascultă de glasul lui, și oile sale le cheamă pe nume și le mână afară. Și când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, și oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înțeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăși Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt ușa oilor. Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt ușa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla.” (Ioan 9, 39-41 și 10, 1-9)
Fariseilor cu inimile împietrite Domnul Iisus Hristos le-a adresat cuvintele: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, cei ce nu văd, să vadă, iar cei ce văd, să fie orbi”. În îndărătnicia lor nu au priceput că despre ei era vorba. Au fost martori la o minune, vindecarea unui orb, dar de fapt nu o văzuseră. Domnul Hristos a vorbit despre o altfel de vedere și o altfel de orbire. Cu alt prilej, Mântuitorul a spus: „Ochi au și nu văd” sau: „Cei ce au urechi de auzit, să audă”! Așadar, poți avea urechi și să nu auzi, poți avea și ochi și să nu vezi. Din cuvintele Sale, putem înțelege că păcatele sunt cele care ne întunecă vederea și ne astupă urechile. Efectiv ochii și urechile ne sunt asaltate de tot felul de lucruri degradante, atât pentru trup, dar și pentru suflet. Informațiile se adresează cu predilecție ochiului și urechii. Din acest motiv, Domnul Hristos S-a întrupat, a luat chip de om, pentru ca ochiul omului să-L poată vedea și să păstreze pe retină chipul Său.
(Pr. Dumitru Păduraru)