Autosuficiență

Așadar, Pițurcă și-a asigurat spatele, declarația sa recentă fiind limpede în acest sens: nu pleacă nici dacă pierdem cu Franța! Înclin să cred că afirmația sa nu trebuie luată chiar mot-a-mot, ci ca un avertisment pentru federație, adică EL nu pleacă. EL nu renunță voluntar, nu ne abandonează, nu ne lasă pradă urgiilor. Dacă federalii vor fi de altă părere, atunci să sară cu banul, că Piți știe bine cum și cât a mizat. Oricum, selecționerul a schimbat tactica de imagine, nu-și mai permite să stea în turnul său de fildeș, căci rezultatele nu-l mai apără, trebuie să se apere singur. Așa că apare pe la televiziuni, prin ziare, atacă, își dă cu părerea. Deci există. Numai că prezența lui aici implică absența din alte părți. Citesc într-un ziar central că Pițurcă n-a binevoit să onoreze cu augusta-i persoană o reuniune a selecționerilor europeni, organizată de UEFA. Menirea acestei adunări era prezentarea unor concluzii privind turneul final din vară. Mi-e greu să cred că selecționerul n-a avut timp disponibil. N-a avut unde să semneze pontajul și oricum ar fi prea boier pentru a ține seama de asemenea mărunțișuri. Probabil că Pițurcă nu și-a dorit să audă că a triumfat jocul orientat pe atac sau că inovațiile țin mai ales de creație. Tranșee se sapă de când lumea, nu trebuie să fii mare strateg pentru asta. Oare până unde poate împinge Pițurcă această autarhie?! Bine, poate dezvolta relații bilaterale cu omologul său Domenech, și el absent de la reuniunea cu pricina. Dar senzația asta că nimic nu-i nou sub soare, că nimic nu-l poate surprinde, e mai mult decât păguboasă. De fapt, cum singur spunea, nici măcar ingratitudinea noastră nu-l surprinde. Lume rea și needucată.