Autoironia este cea mai eficientă cale pentru un bărbat de a ajunge în patul unei femei, potrivit studiului realizat de un reputat antropolog britanic, ce va fi publicat luna viitoare în Journal of Evolutionary Psychology, informează dailymail.co.uk.
În studiul său, intitulat „Dissing Oneself: The Sexual Attractiveness of Self-Dep-Humour” („Autodisecare: Atractivitatea sexuală a autoironiei”), antropologul Gil Greengross spune că tehnica autoironiei, practicată de personajele interpretate de Hugh Grant în comedii romantice precum „Notting Hill” sau „Patru nunți și o înmormântare”, împreună cu coafura neglijentă și șarmul englezesc, constituie cea mai bună metodă de a ajunge în patul unei doamne.
Un exemplu clasic în acest sens este momentul în care personajul lui Hugh Grant din „Notting Hill” reușește să seducă personajul interpretat de Julia Roberts ironizând conținutul sărac al frigiderului său.
Autoironizarea funcționează mai bine decât glumele inteligente, care ar putea părea drept laudă și ar putea avea efect contrar.
„Multe studii arată că simțul umorului este atractiv sexual, în special pentru femei”, a spus acesta. „Însă autoironia este cea mai atractivă”, a adăugat acesta.
„Este o formă riscantă de umor, pentru că poate atrage atenția asupra defectelor reale ale cuiva, diminuând, în consecință, statutul celui care se ironizează în ochii celor din jurul său”, a mai spus specialistul. „Dar, luând în considerare ideea că umorul verbal a evoluat pentru a funcționa ca indicator al competenței, umorul autoironic poate fi un indicator fiabil, nu numai al inteligenței generale și al creativității verbale, ci și al virtuților morale, precum modestia”, a spus Greengross.
Experții spun că, deși americanii adoră tendința britanicilor de a se ironiza, ar putea apărea probleme atunci când aceasta este utilizată ca metodă de seducere a unei reprezentante a sexului opus dintr-o altă cultură, pentru că ea ar putea să nu înțeleagă.
Greengross, care a studiat doi ani această chestiune, spune că tehnica nu ar trebui utilizată de persoanele care suferă deja de lipsă de popularitate.
Consecința negativă ar fi ca un individ „mai puțin popular” să pară „mai patetic” decât este în realitate.
