Autobusul

„Esposiția școalei speciale din Câmpulung”
„Ca în anii trecuți, așa și la finea anului școlar espirat, direcțiunea școalei speciale din Câmpulung, a espus, însă numai pentru trei dile, lucrările elevilor. Visitatorii regulați ai acestei prea modeste esposiții vor fi aflat foarte multe objecte pe cari le vădură și la esposițiile din anii precedenți. Cu toate aceste se poate afirma că lucrările espuse documentează un mic progres, deși școala nu stă la înălțimea chemării. Între altele numeră între puterile sale didactice școala și un post de calfă de măsar, care în grandomania sa proastă, documentând că e un discipol vrednic al faimosului baron Wolfarth, nu se sfiește a spune la orice ocasiune la adresa Românilor insultele cele mai murdare, provocându-i totodată, că dacă doresc școale românești, n’au alta decât a merge în România”.
„Patria”, Anul II, nr. 159, Cernăuți, Mercuri în 29 Iulie 1898.
„Copii jucându-se cu focul incendiază o gospodărie”
„În ziua de 9 iulie a.c. s’a declanșat un puternic incendiu la gospodăria locuitorului Grigore Moraru din comuna Stroiești, județul Suceava. A ars casa și șura numitului locuitor. Gospodăria nu a fost asigurată și pagubele se cifrează la peste 60.000 de lei. Focul a luat naștere din neglijența unor copii cari, jucându-se cu niște jăratec, au aprins șura în care se aflau niște paie”.
„Suceava”, Anul I, Nr. 154, 12 Iulie 1939.
Autobusul
„La trei ceasuri și jumătate după prînz, autobusul în care mă aflu pornește cătinel, ținînd seama cu sfințenie să-și încetinească viteza în fața oricărei cicatrice rămase de pe urma «vărsatului de vînt» de care a suferit grav șoseaua. Deși concediul de vară mi-l voi petrece la mare, sînt nevoit totuși prin forța…drumurilor, să încerc ascensiuni cu durata de o secundă spre acoperișul autobusului, adevărate salturi sportive, pentru ca, în clipa următoare, să revin prin cîteva zig-zag-uri cu reflexe în stomac, la altitudinea primară, pe scaunul meu. Autobusul își vede însă de drum și, gîfîind din obișnuință, înghite, treptat, tot drumul de la Rădăuți spre Siret și stopează, ca la o comandă dată de Moș Teacă, în mijlocul acestei arhaice așezări, Siretul, sfidînd imensul val de praf care se ridică obraznic spre stratosferă”.
„Zori Noi”, Anul X, nr. 2688, Joi 12 Iulie 1956.