Aurul, platina și alte metale prețioase și căutate sunt accesibile omului în prezent datorită unui bombardament cu meteoriți la care ar fi fost supusă Terra în urmă cu 4 miliarde de ani, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Bristol, publicat în Nature, transmite AFP.
Deși metalele prețioase sunt foarte rare la suprafața Terrei, ele ar trebui să fie și mai rare, dacă se iau în considerare condițiile în care planeta s-a format, în urmă cu 4,5 miliarde de ani.
În timp ce elementele din care este compusă Terra erau pe cale să se unească, după Big Bang, coliziuni formidabile cu corpuri uriașe – de dimensiunea Lunii până la cea a lui Marte – au antrenat emisii de căldură care au determinat topirea elementelor chimice.
În oceanul de magmă astfel creat, fierul s-a separat de silicați (minerale care compun scoarța terestră în proporție de 97%) și s-a adunat spre centrul Terrei. Metalele prețioase sunt atrase de fierul în stare lichidă. Aceste elemente „siderofile” (aflate în zona centrală a globului pământesc, cu afinitate pentru fier) au fost atrase de fierul în stare lichidă din centrul planetei noastre, părăsind scoarța terestră.
O comoară inestimabilă s-ar afla sub picioarele noastre, la o adâncime de 3.000 de kilometri. Specialiștii spun că această cantitate de aur existentă în centrul Pământului ar putea servi la placarea planetei cu o folie cu o grosime de patru metri.
În pofida acestui fapt, concentrația de metale prețioase din mantaua terestră rămâne de 10 până la 1.000 de ori mai ridicată decât ar trebui să fie, potrivit procesului de formare a planetei.
Unii oameni de știință au avansat ipoteza că atracția elementelor pentru fier s-a diminuat după ce au fost supuse presiunilor și temperaturilor mari de pe fundul oceanelor de magmă. Această teorie funcționează însă numai pentru anumite elemente.
Cercetătorii au propus astfel o altă explicație, aceea a unui „bombardament târziu” – în urmă cu 3,8 – 4 miliarde de ani – cu alți meteoriți, mai mici, care au adăugat planetei noastre niște elemente suplimentare, în proporție de 0,5% – 1%. Fierul lichid se deplasase deja spre centrul Pământului, aurul și rudele sale siderofile nu au mai căzut pradă atracției pentru acesta, astfel încât au rămas la suprafață – motiv pentru care poate fi găsit în minele existente în prezent.
Explicația este plauzibilă și seducătoare, însă este dificil de confirmat. Chiar dacă geologii au dovezi vizuale și tangibile ale acestei „aglomerări târzii” de mici meteoriți pe Terra, ei nu știu dacă acest aport a fost suficient pentru a justifica relativa abundență a metalelor prețioase în scoarța terestră.
Matthias Willbold și echipa sa de cercetători de la Universitatea din Bristol, Marea Britanie, au efectuat o analiză de o precizie fără precedent a variațiilor tungstenului – un metal foarte rezistent – de la suprafața Terrei.
Rezultatele studiului lor vin în sprijinul teoriei „sosirii târzii” a meteoriților.
Pentru că dacă scoarța terestră are aproape peste tot aceeași concentrație de tungsten 182 – un izotop (variantă) a acestui metal -, acesta nu este și cazul unor zone foarte vechi care au scăpat de bombardamentul meteoriților, precum Isua, din Groenlanda, formată în urmă cu aproximativ 3,8 miliarde de ani.
Pentru astrofizicianul Thorsten Kleine, studiul ridică alte întrebări pasionante. Mostrele din Isua, care nu au fost supuse acestui bombardament târziu cu meteoriți, ar trebui să fie sărace în elemente înalt siderofile. Totuși, acest lucru nu este adevărat, din motive care încă le scapă specialiștilor, a mai spus acesta.
