Aurel Putneanu a debut la „Răboj”, în 1932 și a rămas fidel colaborator al revistelor bucovinene „Junimea literară”, „Iconar”, „Glasul Bucovinei” etc. Lirica lui nu e spectaculoasă, „dar rugul flăcărilor incandescente / ce inundau cărările latente / s-a stins” și în nopțile sale de nesomn, Aurel Putneanu trăind „setos de adevăruri și lumină / (ca de nectar și ceară o albină)” și încercând „drum prin piatra necunoscutului să sape”.